Poezii de Florina Vulpoi
* * *
obișnuim să ne fim
rai din rai
mai întâi zăpezile
descoperă trupul/ în întregime
atingeri ori șoapte dintre îngeri pereche
prinși de lobul urechii/respirația lor
pe buzele abia sărutate.
obișnuim să ne fim
rai din rai
un anotimp
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
confortul cuvintelor
tăceri nedespicate de suflet
ecou însămânțat golul
din puf,
respirații transparente
doar în lumina rece
de fapt nu spun nimic
despre umbre
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
scot din rădăcini cultura de
umbre pe furiș
nu-mi place acest aranjament
cu spini ascunși de lumină
îndes pământul cu ochii deschiși
de lacrimi
mă privesc în oglindă încă
acum cu fiecare dimineață
de duminică
nu e toamna crizantemelor albe
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
destul gol
de întuneric până la cuvânt.
neîntâmplător îmi adun genunchii
la gură
cu fiecare foșnet al umbrelor
până la hotar
întotdeauna aceeași mână
peste timpanul
tăcerii
prefăcută doar clipa
cu ochii îngropați în pământ
înainte de semn...
semnul din urmă
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
miroase a bucătărie această vară
ce timp virusat
cotrobăi după mărunțișul clipei
pentru câțiva cartofi
și o pâine
plini de lăsatari umbrele
întunecă cerul
soarele intră de bună voie
în camera curată a inimii
ce bogăție
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în crestături de cuvânt
așezarea nopții.
pe Caleea Lactee ne vedem
lumina din poem.
oricând ne suntem iubire,
cum hrănesc tăcerea
cu tot ce adunăm
pentru o zi din viață ori
ne sperăm binele.
ne vom fi cum știm.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ce timp ploios
pentru aducere-aminte.
nu-mi servesc la nimic
cuvintele dulci -
pielea mea cu porii deschiși
în nopți de august.
te scuturi de umbre, mă înalți
lumina ochilor tăi.
dincolo de retină
rup lanțul munților de tăceri.
adierile clipei
ne poartă parfumul de vanilie
din impuls.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
întindem bine de infinit,
durerea în puls -
imposibilul pistruiat dintr-o plăcere
cât să devenim
pământeni printre cuvinte...
se naște visul găsit
din viul nopții
cu mâinile în sân.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
rămân pentru a nu știu câta oară
într-un gând
fără mirare aerul
pe care trebuie să-l trag mai întâi
de viață prin goluri
frunzele se lipesc una de alta
mai ales în timpul liber
va ploua și mâine tot rece
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
adevărat sau fals
după mai multe încercări
trag linie
simt eu ce simt
mă inspiri
ajung să îmi răspund când te simt
nu înainte de a expira ultimul fum de țigară
din plămânii tăi
nopțile sunt la fel de albe
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Florina Vulpoi, adresa este:
