Poezii de Francois Villon, pagina 4
Vorbărie
Chiar de le știm că sunt limbute
Pe florentine, venețiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar și bătrânele viclene,
De-ar fi lombarde ori ramlene,
Ori genoveze, știu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Cică țin curs de-oratorie
Napolitanele; le place
Cotcodăceala, cum se știe,
Celor nemțoaice ori prusace.
De-s egiptene, ori grecoaice,
Sau unguroaice, nici în vis,
Nici castiliene, spanioloaice,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Bretone, svitere? să-nvețe,
La fel gascone, touluziene:
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amant
Din ceruri îmi făcea tingire
Și piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oțet și-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ștreang o jurubiță, ori
din popa burduhos, un sfânt.
Așa m-a înșelat iubirea
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Și țoale și-albituri, decât
Să fiu-așa cum am rămas
Amantul singur și-amărât.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe
Așa-i sfârșitul frumuseții
Cu brațe stoarse, cu mâini uscate,
Cu gârboveala bătrâneții
Si tatele piei atarnate,
Iar șoldurile discarnate...
Ascuns așa, e ptiu! Și vai!
Ciosvârte-s pulpele-mproșcate
De-al vremii rânced mucigai...
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capra
Atât împunge capra cât stă rău;
Atât cât ține, cari cu oala apă;
Atât cât fieru-i cald dă-l de ilău;
Atât dă-i cu barosul, până crapă;
Atât cinstește omul, după teapă;
Atât ți-l amintești: cât stă cu tine;
Atât e hoț, doar cât în ocnă sapă;
Atât îl chemi pe dracu', până vine.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Și dacă atunci m-am încrezut
În chipul ei și-n ochii care
Până-n adânc m-au străbătut
Cu-a lor dulceață-nșelătoare,
Azi praf și pulbere-s în zare,
Lăsându-mă să mă usuc.
Deci, răsădi-voi altă floare
Și-n alt ogeac o să mă duc!
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeli
Ne știm greșelile, dar niciodată
Nu ne căim, ci-avem îngăduință
Noi știm că lumea-i temniță curată.
Pentru cel drept nu e cu ușurință
A bate, -a chinui nu-i cu putiță
Nici a fura călcând tot în picioare.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubiți-vă, dar, mult și bine,
Mergeți la chef și la beții
Că toate or să se termine
Și pierdeți capul într-o zi!
Pe proști iubirea îi urî!
Ea duse în idolatrie
Pe Solomon, Samson orbi...
... Ferice-i omul când n-a știe!
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada trupeșei Margot
Frumoasa de-o slujesc și curte-i fac
Se cade a-mi zice șui ori minte goală?
Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac,
De dragul ei încing și scut și pală.
Când mușterii sosesc, înșfac o oală
Și le-aduc vin, cu mâna liniștită,
Le-aștern și poame, brânză, apă, pită,
Zic Bene stat de-s darnici la plătit,
Poftiți, de-ți fi-n călduri și cu ispită,
În ăst bordel unde ne-am pripășit.
Dar seara, câteodată, iese tămbălău,
Margot de-apare-n pat fără para.
Nu pot s-o văd că mi se face rău;
Îi smulg surtucul, brâul, rochia,
Zălog să fie pentru partea mea.
Cu pumnii-n șold, mă suduie că-s drac,
Zbiară, se jură pe Iisus că-i fac
O nedreptate. C-un ciob ascuțit
Îi scriu pe nas o buche și-o înșfac,
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada muierilor pariziene
Vezi două, trei cu ochi cucernici
pe faldul poalelor șezând
în mănăstiri și în biserici.
Te-apropie și stai. Curând
vei ști c-așa ceva nicicând
n-a spus Macrobiu înainte;
ascultă: prinde-un zvon din vânt;
sunt prea frumoase- nvățăminte.
La fel ăi muntelui Monmartre
că-i foarte vechi, drept talisman
îi dau movila nu prea' naltă
a muntelui Valerien;
și încă-i las pe-un sfert de an
iertarea Romei. Împăcați,
creștinii- or merge cu alean
la schitul fără de bărbați.
Iar slujnicari și slujnicese
de gazde mari, puse pe fapte,
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Francois Villon, adresa este: