Poezii de Geo Bogza, pagina 4
La colț
Mult am mai fost eu pus la colț, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învățam la istorie.
Dar și istoria, mai apoi, cât m-a pus la colț!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci!
Și pe cranii de oameni.
Și chiar pe craniul meu,
Să învăț lecția.
Să învăț bine lecția!
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atâtea frumuseți mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum îmi bate ceasul
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieții mele.
Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieții tale.
Dacă îl ascult cu osul frunții
Ceasul meu măsoară durata universului.
Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn și devin copac.
Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri și devin piatră.
Dacă îl arunc în neant
Și îl ascult cu memoria morților
Dau înapoi cu trei regnuri
Și devin Cuvânt.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, oameni fluvii
Noi, oameni fluvii
noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu,
ascunzînd în apele noastre adînci
atîtea contradicții, atîta viață și atîta moarte,
rămînînd puternici și atunci cînd ne sfărîmăm în cataracte,
și atunci cînd ne prefacem în mlaștini.
Mlaștini sau torente, purtăm în noi viața
tulbure de nămoluri, sau limpede, iar uneori
zdrobită de stînci,
atît de zdrobită, încît pare pierdută pentru totdeauna,
dar noi, oamenii fluvii,
ne adumăm iarăși din noi înșine, din abisurile noastre,
și pornim mai departe
rostogolind între maluri de lut
(...)
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.
Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.
Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.
Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragii
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.
Munții de piatră țin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Și pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de potop
D e - a t â t e a n o p ț i a u d p l o u
â n d,
A u d m a t e r i a p l â n g â n d.
Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!
Ș i p a r c ă d o r m p e s c â n d u r i u d e,
Î n s p a t e m ă i z b e ș t e - u n v a l.
Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!
S u n t s i n g u r ș i m ă d u c e - u n g â n d
S p r e l o c u i n ț e l e l a c u s t r e.
Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Pe dealul bătut de soare
Copilul paște cireada de bivoli.
Pe dealul bătut de soare
Copilul adoarme și visează că
Bivolii îl zdrobesc mugind în picioare.
Copilul visează și țipă în somn
Iar bivolii pasc nepăsători
Și nimeni nu știe că acolo se naște
În spaime cumplite un poet.
Pe dealul bătut de soare
Bivolii habar n-au de nimic
Dar tot sunt buni la ceva.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul fenomenal
Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.
Și varza n-are decât să devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.
Problema caprei și a verzei nu mă interesează.
În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic
cocoș.
Un cocoș cu rude în soare
Și o găină ca din povești
Să ne poată da în sfârșit
Oul fenomenal.
O, de multă vreme visez
Acest ou.
Acest ou din care, fără să fie spart,
Să se poată face o uriașă omletă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Geo Bogza, adresa este: