Geo Galetaru

Ceva rămâne

ceva rămâne
în frunzele ca nişte gâze sub soare
în liniştea care dansează în oasele orbilor
ceva ca un cristal
care nu se sparge
sub biciul de foc al neputinţei şi furiei
în calea spaimelor
un dig tăios puternic necruţător
vor veni zorii opaci
cu un toiag de ceaţă în mână
şi vor lovi
vor lovi
dar
ceva rămâne
ceva ca o respiraţie intraductibilă
ca un oftat imaculat înaintea asfinţitului
când umbra păşeşte în şoaptă
să nu atingă marginea
să nu trezească vocea care ne locuieşte

[...] Citeşte tot

poezie de Geo Galetaru din Sintagme Literare (8 septembrie 1947)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre noi vor vorbi

unu doi
unu doi
respiraţia în ţara aceea fără vanităţi
mâinile şi trecutul prosper
fără vizieră fără onomatopei de prisos
la rândul nostru
în aceeaşi capsulă a vertijului
neconsolaţi în faţa farfuriei cu supă
impudicul alfabet al anarhiei
până acolo terminăm şi ultima variantă a metempsihozei
refugiul în varul arhaic al timpului
despre noi vor vorbi
farsele involuntare ale absenţei

poezie de Geo Galetaru din Fotografia unei duminici amânate (2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic pentru România

I.
Vii din adânc de veacuri şi din adânc de fire,
Prin foşnetul seminţei ce-şi suie seva-n grâuri.
Pe fruntea ta, şi cerul se-opreşte să-ţi respire
Mireasma migratoare de arbori şi de râuri...

Şi nu ştim alte locuri mai pline de visare,
Şi nici nu vrem pe alţii pe-aici să mai cuteze,
Când infinitul nostru e-un petec sfânt de zare,
Sub care,-n loc de tunuri, ard crini pe metereze...

Un neam întreg aicea şi-a pus pecetea sfântă
Şi-a înălţat pridvoare, cu gândul să rămână,
Cât codrul încă-i verde şi mierlele mai cântă
O doină tânjitoare în Patria română,

Cât, din adânc de veacuri şi din adânc de fire,
Străbunii ne mai cheamă să le-ascultăm cuvântul,
Cât mai tresar de veghe martirii-n cimitire,
Iar lecţia lor aspră ne-o spune-ncet pământul...

[...] Citeşte tot

poezie de Geo Galetaru
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

ei au venit şi sunt aici
legile lor sunt legile noastre
aceasta e umbra mea
care nu mă mai apără
ah ce bine
să treci şi să taci
drumul şi apoteoza micilor drame de cartier
validăm surâsuri şuruburi şi unghiuri ascuţite
ca unghiile protocolare ale fotografului din fundul curţii
"ochii rămân la locul lor
pentru primejdia de ceaţă"

poezie de Geo Galetaru
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!