Poezii de George Terziu
Dacă
Poate mai crezi în miresmele mirării
În frăgezimea ierbii
Și în concertul păsărilor
venite de departe
Poate mai crezi în certurile îndrăgostiților,
spălate de ploile verii
Poate mai crezi că lacrimile udă pământul cu picături aurite
Poate te îndoiești de iarnă, înnebunită în galanterii argintate
Ști, am fost făcut să îți mângâi iubirea
Și tristețea
Să îți prind lacrimile în palme și să le sărut ușor
Ca și cum aș iubi un fluture
Ca și cum aș iubi zborul
Acum
răscolesc gândurile veșniciei
Pentru că, nu-i așa, dragostea nu va pieri niciodată
Dacă crezi în rândurile de mai sus
Și crezi în ele, mereu,
Să ști că
Ai în mână
[...] Citește tot
poezie de George Terziu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ziua mea
Profundul violoncel al nopții
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub pașii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzlețe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale țin discursuri despre
Vreme
Și despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriați de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine și arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Și se va vorbi de ea la televizor.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final ratat
Nu mai vorbim de mult și este noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de George Terziu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem banal, într-o zi banală
Dumnezeu e visul nostru
Iar noi suntem visul lui optimist
Pe câmpuri, macii fac copiii de floare
Florile sunt copiii lui Dumnezeu
În numele visului meu, trist
Tu esti cuvantul meu efemer
Pe cărarea ce duce spre stele
Uneori lucrurile au căderea lor aurie
Care aduc infinitul aproape
Cu oglinda cerului din ele
Stelele sunt doar niste maci
Tânguindu-se vara pe câmpuri
Tu cea care ți-ai pus frezii în păr
Femeia banala din visele mele
Cu care vorbesc minunate nimicuri
Azi voi avea multă treabă la firma
Sunt băgat tare în priză
[...] Citește tot
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ratat
De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de George Terziu, adresa este:
