Georgeta Radu

Iluzie

Cu fiecare clipă, mă prăbuşesc în mine,
pierzându-mi strălucirea luminii din priviri,
când rătăcesc prin colţuri uitate şi de lume,
unde n-a fost vreodată vreo urmă de Iubiri...

În gânduri mi te aflu, ieşit din întuneric,
dar ele nu mă-ntreabă de ştiu ce vrei să-mi spui...
Te-ascunzi de îngrozirea născută din pomelnic
rescris cu prea-IUBIREA păcatului dintâi.

IUBIREA ta fiindu-mi cea mai scumpă minune,
eu te aştept să-ţi treacă urâtul şi să vii
din viaţa-ţi chinuită, de tine şi de lume,
la mine, în chilia în care-am plâns iubiri.

Şi doar de m-ai privi şi-ai trece mai departe,
aş crede că o viaţă, cu tine am trăit...
Mi-ar fi de-ajuns şi-aş şti că-n a LUMINII CARTE
ne vom găsi şi fi-vom iubiţi în INFINIT...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi e tot una

Ce prind în ochi n-ascund sub pleoape,
că vreau să nu orbesc de tot
în valuri de lumini mioape
născute-n lipsă de noroc.

Nu mai clipesc să nu întunec
bucăţi de cer salvate-n timp,
în gheaţa inimii alunec,
cu paşi nu ştiu să mă mai plimb.

Frânturi de suflet, muribunde,
de-o ectoplasmă-s înghiţite.
În ţipăt mut se sting oriunde
şi fără lacrimi sunt jelite.

Lumina suflă-n întuneric
cu flacără de lumânare,
Inima mea, pe post de sfeşnic,
ascute drumul către Soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţire

O să tai ceru-n trei şi-am să-l împart la doi:
O parte pentru mine, o parte pentru tine, o parte pentru noi...
Când părţile-adunăm, din nou, ceru-ntregim,
Dar este doar al nostru, acum... şi e senin!

Aş vrea să mai împart, nouă şi mării, marea!
Noi luăm poezia şi mării-i lăsăm sarea.
Vom prinde zvon de alb din zbor de pescăruş,
Să facem din el nouri curaţi, pentru culcuş.

Pământul l-aş lăsa cum l-am găsit- întreg!
Nu vreau să supăr lumea, blestemu-i să culeg!
Aşa, c-adun doar marea şi cerul în inele,
De pe Pământ, luând doar sufletul, spre stele...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împietrire

De piatră să fi fost... şi tot te-nduplecai
Să-mi spulberi cu o vorbă durerea din privire...
Nimic din ce-am trăit n-ar fi avut vreun rost,
De n-ar fi curs arome, ascunse în IUBIRE...

De piatră sunt şi munţii, pierduţi în depărtare....
Care sărută cer, găsindu-şi alinare.
Şi, ameţiţi de stele, căzute pe cărare,
'şi-aud bătând în stei o inimă prea mare.

Îi mai toceşte vântul, ce brazii îi îndoaie
Şi ploile ce-i spală, îi răcoresc pe frunţi,
Când Soarele, prea tare îi scaldă în văpaie,
Gândindu-se că-ndură, că de-asta s-au vrut munţi.

Până şi ei îşi schimbă în vreme semeţia,
Sub umbra unui nor ce trece peste culmi...
Întunecaţi, o clipă... trimit apoi IUBIREA
Crescută printre pietre şi lacrimi din genuni.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bătaia vântului

La marginea timpului,
în bătaia vântului,
din streaşina cerului,
curge plânsul Domnului.

Plânge, că ne-am câinoşit,
nedemni, ne-am împărtăşit.
Sufletul e-n pribegie,
inim-a rămas pustie.

E mâhnit, dar nu ne pasă!
Avem casă, avem masă,
crezul nostru-i necredinţa,
am uitat ce-i umilinţa.

Importanţa de-a fi prost
ne pune la adăpost
şi minciuna ni-i regină,
coroana-i e de rugină.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In progress... finit!

Se ceartă poeţii... 'şi-mpart nemurire!
Sunt mulţi, se agită, n-au loc de-un cuvânt...
O, Doamne, calmează-i şi dă-le vestire
că şi "lutul" lor se va-ntoarce-n pământ!

Baloane de spumă adună din "glorii"
şi fac stocuri mari, (pentru ele-ar ucide)
cu vorba,-mplinind gânduri aleatorii,
îndreaptă simţirea către suicide.

Sub "muşchii" crescuţi de-a lor pană cerească,
clipesc ticăloase orgolii mărunte
ce-ncearcă să fure menirea-ngerească
din casa Luminii, s-o-ascundă sub frunte.

Se ceartă poeţii, 'şi-mpart nemurire,
iar muza se face că nu-i mai cunoaşte,
c-o dor răutăţi şi venin din privire...
Da-i iartă, 'i-mbracă în vers şi-i renaşte.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incinerare

Cade jar din gura lumii
şi-i rămân dinţi de cenuşă,
ce pocnesc ca o căpuşă
înţepată-n cornul Lunii.

Doar scheletu-i mai scrâşneşte,
când vreo coastă se revoltă
că plâng stelele sub boltă
de ura ce clocoteşte.

O falangă descărnată
îşi strigă dezaprobarea,
făr-a-şi pune întrebarea
pentru ce-a fost amputată.

Genunchi, iertaţi de artroze,
pot acum să se îndoaie,
lacrimile curg şiroaie,
c-au acumulat nevroze.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

De ce te-ai supărat pe noi şi ai plecat aşa grăbit,
când, trist, privindu-ne în ochi, ai spus:"eu mor!" şi ne-ai zâmbit?!
Ne erai TOT şi FERICIRE, IUBIREA noastră infinită
şi Dumnezeu, din gelozie, ni te-a furat într-o clipită.

Uita că ni te dăruise în seara Schimbării la Faţă,
punând Lumină Lină-n tine, să străluceasc-a noastră viaţă...
Te-ai stins în zori de Liturghie, când vara ne fierbea în Soare,
când Ceruri te-aşteptau deschise, între-NVIERE şi-NĂLŢARE,
să încălzeşti o criptă rece, cu sufletul tău preacurat,
cu viaţa-ţi scurtă, drămuită şi fără de niciun păcat.

Tot ţesem Dorul în culoarea zăpezii tale nenuntite
şi tot spălăm cerul cu lacrimi din vise pure, ne-mplinite.
Te căutăm în sita vremii, în orice floare-mbobocită,
în orice stea care răsare în Veşnicia cucerită,
ne mângâiem cu amintirea privirii tale îngereşti
şi... aşteptăm, când vine timpul, Cosminel sfânt, să ne primeşti!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiţi de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...

În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
şi-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simţăminte seci.

Făţarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumeşti,
şoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ţi place să citeşti.

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-şi piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!