Georgeta Radu

Întâlnire

Să odihnim IUBIREA noastră
pe-o treapt-a templului tăcerii!...
Ne-a deschis Luna o fereastră
ce dă spre tainele plăcerii.

Încuie lacrimile-acasă,
în vechi batiste parfumate,
uitate pe un colţ de masă
de clipa-n care-au fost brodate!

Să laşi oricare amintire
ce ar putea să te întoarcă
la o nălucă de iubire,
şoptind un... "dacă" sau un... "parcă"!...

De-ncurci cordoanele-argintate
în vraja nopţilor albastre,
trăi-vom în Eternitate
IUBIREA tinereţii noastre...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg

Astăzi, iubitul meu mă întreba:
"- Eşti înger, ce cauţi tu în lumea asta rea?!"
Eu i-am răspuns:
"- Pe tine!
Eşti aripa care-mi lipsea,
să pot acum spre Cer zbura!"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire

Liniştea stelelor către mine-ai adus,
Chiar atunci când credeam că şi ele-au apus,
Strigându-ţi IUBIREA, schimbând legi nescrise,
M-ai întors dintr-un drum plin de vise ucise.

Doar la tine-am găsit ce înseamnă curat,
Într-un zâmbet senin, de la Soare luat,
Ce un dor nenăscut, nerostit pân-acum,
A aprins, prefăcând tot necazul în scrum...

Alungând nepăsarea din colţuri umbrite,
Am cules fericiri, în nopţi vii, nedormite,
Potolindu-ne sete şi foame de patimi,
Am uitat amândoi cum e gustul de lacrimi.

Dansul tău, rezervat în carnetul de bal,
E ca vinul cel vechi, din pocal de cristal,
Preţios şi păstrat pentru oaspeţi de soi,
Îl sorbim, savurându-i buchetul, în DOI.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai e dor?

Spune, îţi mai e dor de mine,
de ochi albaştri şi cuminţi,
de şoaptele-mi dulci şi fierbinţi?
Mă mai aştepţi în prag la tine?

Ştii tu ce mult ai răscolit
liniştea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?

Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezeşti din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
şi să alungi tot ce-am urât.

Zâmbesc şi ştiu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă aşa cum sunt

Nu te uita că sunt săracă,
nu mă-ntreba ce m-a durut!
Am stat pe-aici, fără să-mi placă,
să rostuiesc timpul pierdut.

Nu te uita că nu am haine
de firmă sau de museline!
Am doar un garderobe de taine
şi mângâieri ce ştiu s-aline!

Nu te uita că nu-s frumoasă,
podoabe-am anii strânşi la tâmple!
IUBIREA mea-i contagioasă
şi-o să-ţi doreşti să ţi se-ntâmple.

Nu te uita că sunt tăcută,
când mă-ntrebi despre viaţa mea!
Nu prea ştiu să mă fac plăcută,
dar ştiu că nu mă vei uita!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n stoc

Am adunat din vieţi întregi,
IUBIRE-n vise netrăite
Şi-acum, tu sufletu-mi dezlegi
În vers de şoapte, viu grăite.

Un zâmbet ca raza de Soare,
Ce mângâie plecarea Lunii,
Ne şterge lacrimile-amare,
Plânse din adâncimea runii.

Din întunericul uitării,
Tu m-ai furat şi-ai îndrăznit
Să mă iubeşti... cum valul mării,
Sărută ţărm, în asfinţit...

Stoc infinit de prea IUBIRE,
Avem în clipa inimii...
Ne vom lăsa dulcea simţire
Să ardă-n miezul patimii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi lumea

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
şi-n timp ce-ţi urmez paşii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.

Nebuni de dor, plângând un Cer neînţeles
de alte lumi trăinde-n umbre şi-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
Sub transparenţe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioşi, şi ne-mbrăţişăm "lutul".

Tu eşti... IUBIREA lumii... şi eu, IUBIREA ta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri blestemate

Se scutură valul, de furii deşarte,
şi Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
priveşte spre Cerul, ce-i mult prea departe...

Sfârşeşte idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-şi afle odihnă,
plângându-şi iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.

Îşi sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer şi-n linişti de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.

Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-şi Soare şi Lună, şi Marea şi Cerul-
cu dor şi Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbânda

Stau copiii şi se uită cum se sfârtecă maturii
pentr-o halcă de "izbândă" din pomostul strâmt al urii.
Şi izbânda, ponosită, o aduc apoi acasă
pentru-a-şi creşte puradeii-n "educaţie aleasă".

În bordeiul dintre dealuri, o fărâmă de iubire,
dintr-un suflet de copil, se ascunde în Psaltire
şi pătrunde înţelesuri ignorate de "izbândă",
care-i ţin vie speranţa-n inimioara lui flămândă.

E-obosită şi-nsetată, răbdătoare şi cuminte,
degerată pe la margini, că n-are cin' s-o alinte.
Iliuţ aprinde focul şi deretică prin casă,
caută în dulăpior, să pună ceva pe masă.

Mai e un coltuc de pâine... face-un ceai de sunătoare,
dejunează cu bunica, privind prin geam la ninsoare...
Nu şi-a cunoscut părinţii... bunicuţa e bătrână
şi acum, fiind bolnavă, zace-n pat, de-o săptămână...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Un păpuşar rănit intra în viaţa mea
Şi îmi dădea un rol, în aţe mă-nnoda.
Îşi lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.

Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În aţe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorţeală rece sudoarea-i îngheţa,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.

Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopţi de catifea.

Cu aţele-mi zdrobise voinţa şi puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-şi toate cele, îşi făcu inventarul
Şi dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!