Poezii de Georgeta Radu, pagina 21
Pro iubire
Bob de soare, bob de vis,
Du-mă și-azi în Paradis,
Să culeg a lui IUBIRE,
Să mă-mbrac în fericire!
Bob de rouă-n fapt de Lună,
Prinde-mi șoaptele-n cunună
Și ia-mi drumul din picioare,
Du-i-le-n cupă de floare
Răsădită-n bucurie,
În grădină azurie,
Udată cu lacrimi dulci...
Să le duci, până te culci!
Să le pui sub căpătâi,
Că e IUBITUL dintâi!
El e tot ce am visat,
Ne iubim făr' de păcat.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere
Leagănă-mă toamnă, mângâie-mă-n soare,
Să mă simt copil, să uit ce mă doare!
Fură-mi întristarea din amurg cernit,
Răcorește-mi fruntea de jarul mocnit!
Prinde-mă în hora frunzelor tărcate
Ce topesc paleta dorurilor toate!
Du-mă-n amintirea din copilărie,
Când credeam că viața e de jucărie!
Lasă-mi duh să zboare pe-aripi de cocor,
Pribegind prin timp, odihnind pe-un nor,
Iernând în tărâmuri uitate de lume,
Adunând de-acolo, numai gânduri bune!
Și, întors la mine, către primăvară,
Să simtă curat, ca întâia oară,
Printre anotimpuri să lunece lin!
De poți face asta, la tine mă-nchin!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușeu de plictis
M-am plictisit de moarte, m-am plictisit de rime,
m-am plictisit de ploaie, m-am plictisit de mine!
Vântul nu-mi mai șoptește nimic interesant,
aerul m-otrăvește... extrem de poluant...
Doar rădăcina-mi vie stă în pământ ascunsă,
nevrând să-ncredințeze taina ei nepătrunsă...
Dezamăgită, floarea-și sfârșește viața-n scrum,
rugându-și amintirea să nu mai dea parfum
și să-și păstreze-n suflet visul de prospețime,
că doar așa ar trece proba de istețime.
Nebunii devorează tot ce avem mai bun.
Ferește, Doamne, să fim în piele de nebun!
Cu inima cât pita proaspătă-ardelenească,
ne-nscriem toți, în pripă, în cursa cea lumească,
ieșind din crisalidă puri și nevinovați
și-ajungând arțăgoși, răscopți și angoasați.
Nimic nu ne mai place, nimic nu ne mai mișcă,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Bumerangul-rândunică
Îmi întoarce din senin
Gândul meu fără-de-frică,
Înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
Să te afle și să-ți spună,
În nemărginirea castă,
Câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
Am găsit un Cer de Dor,
Ce-l lăsaseși de cu seară
S-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
Draga ta privire, plină
De IUBIREA ce mi-ai strâns
În trăirea ta sublimă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Bumerangul-rândunică
îmi întoarce, din senin,
gândul meu fără-de-frică,
înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
să te afle și să-ți spună,
în nemărginirea castă,
câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
am găsit un Cer de Dor,
ce-l lăsaseși de cu seară
s-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
draga ta privire, plină
de IUBIREA ce mi-ai strâns
în trăirea ta sublimă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rece, dar... trece!
Furtuna asta de zăpadă ne pustiește pe-amândoi,
fură din suflet primăvara și o transformă în noroi.
Cu șfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cerând impozit pe speranțe, neluând în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viață roasă-n mii de scame
ninse în zile irosite de mult prea multă cugetare.
Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e dușman
și suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n țurțuri, înjunghiindu-ne mișel,
(în împietrirea-i ucigașă, ăsta e singurul ei țel.)
Habar nu are că există... Cu sufletul încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace ca spinul înghețat,
la margine de întuneric și bagă lumina la apă,
când nopții-i dăruiește ceasuri, punând uitare-n orice groapă...
o casă pentr-un Trup de gheață ce era cald până mai ieri,
azi, ducând crucea peste moarte, dăruind VIAȚA-n primăveri...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rece, dar... trece!
Furtuna asta de zăpadă ne pustiește fără milă,
fură din suflet primăvara și o târăște în mocirlă.
Cu șfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranțe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viață roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.
Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e dușman
și suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n țurțuri, înjunghiindu-ne mișel,
(în împietrirea-i ucigașă, ăsta e singurul ei țel.)
Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul înghețat,
la margine de întuneric și bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopții ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheață, ce era cald până mai ieri
și-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAȚA-n primăveri...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconsiderare
În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.
Dimineața, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agățase
în... parfumul unei flori!
Se zbătuse, disperată,
să își tragă piciorușul,
dându-și seama, de îndată,
că nu-i mai ieșea urcușul.
N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
La margine de mine, la margine de dor,
pe margine de vise din margine de nor,
îmi mărginesc voința, îmi mărginesc puterea,
îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea.
Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,
din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,
îmi rămân părticele, îmi rămân picături,
îmi rămân zile scurte și câteva frânturi
de soartă împărțite-ciuntite amintiri-
ce-mi sapă, zi și noapte, obosite priviri.
Nimic nu îmi mai place, nimic nu-mi mai doresc,
doar liniștea-mbrăca-voi, cât mai am să trăiesc.
Mă-ntorc plângând la mine, mă caut, în sfârșit,
m-am tot strigat o viață, dar nu m-am auzit...
Într-un târziu mă aflu, dar nu mai sunt tumult
și-acum, când pot s-aud, nu mai am ce s-ascult...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respiro
Sus, în munți, lângă izvor,
Am să-nchiriez un nor
Și o să-l brodez cu dor.
O să-l umplu cu IUBIRE,
Irosită în neștire
Și centuri de castitate
Voi pune viselor toate,
Să nu mai nască suspine,
Sădite de dor de tine.
Într-un pat de rămurele,
O să culc fricile mele,
Zăpăcite de-alergări
Între cele patru zări.
Cu patru foi de trifoi
O să ne-nvelim noi doi
Și-om dormi, treji de uimire,
Pe cearșaf de fericire,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Georgeta Radu, adresa este:
