Georgeta Radu

Simfonia dorurilor

În Răsărit de Soare, îmi caut, fără grabă,
o muzică suavă, lăsată de cu seară
pe prispă, într-o floare, ce-a Raiului ogradă
pierduse, când iubisem pentru întâia oară...

Era o Simfonie a Dorurilor mele
trecute, dar prezente şi-acum, şi-n viitor.
Scrisesem prima parte, cu tril de rândunele,
şi o armonizasem cu linişte de nor...

În pauze, lăsasem suspine să adoarmă,
că, mult prea obosite, în a lor preumblare,
pe raze moi de Lună, văzându-mi a mea toamnă,
mi-ntoarseră la vreme, un dar lăsat de Soare.

Dintr-un Lento Lugubre, mi-am ridicat suspinul
şi i-am şters definirea din cele note lungi,
păstrând doar contrapunctul, în care clar-seninul
o Inimă curată mi-aduse de prin lunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia iubirii

Te rog, dictează-mi, Doamne, nişte versuri,
să-i scriu Dragului meu o simfonie,
cu armonii din nouă Universuri
şi-a Ta mirifică polifonie.

Apoi, dă voie unui cor de îngeri
şi-unei orchestre-a lumilor stelare
să-i cânte "Simfonia făr-atingeri",
cu o IUBIRE scoasă din tipare.

Te rog fierbinte, să mă onorezi,
să -Ţi pui peste Lucrare Semnătura!
Eu doar iubesc şi scriu tot ce-mi dictezi,
Tu stabileşti tempoul şi măsura!

Să corectezi ce-i fals, ce-i aritmie,
că suntem toţi curtaţi de neputinţă!
Cu dar de lacrimi şi mărinimie,
aşază-ne concertul în Credinţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu, dar... tot

Am adunat timpul pierdut într-un sertar din trup de stea,
ştiind că într-o zi vei fi
IUBIREA mea...

S-a odihnit, s-a cuibărit în visuri ninse-n părul meu,
fără regret c-a aşteptat
de dragul tău.

L-am aşternut spre lumi cereşti şi-nlănţuiţi l-am străbătut,
pecetluind ceas după ceas
cu un sărut...

Îndrăgostiţi la Infinit, avem timp să NE FIM, cântând,
Minune-albastră, rând pe rând,
îmbrăţişând...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţăminte

Din sunet de clopot, culeg primăveri,
Prind Lumina-n suflet, să-mi aducă veri,
O primesc în gânduri, să le-nsenineze,
Când flori cheamă fluturi ce vor să danseze.
Cerul mă păzeşte fără să-i plătesc,
Luna îmi zâmbeşte pentru că iubesc,
Soarele m-adoarme în leagăn de raze
Şi topeşte rău-n străluciri topaze.
Tril de ciocârlii muzică să-mi fie,
Mieluţii cruţaţi zburde pe câmpie!
Lacrime de rouă să-mi adape duhul
Ce în alb se-mbracă, străbătând văzduhul!
Mi-amintesc de tine, mi-amintesc de noi...
Stele vom atinge când vom fi iar doi,
Urcând noaptea-n visuri, să căutăm muze,
Având călăuze două buburuze!
Stând la ţărmul mării, în viu Răsărit,
Pun în poezie tot ce am iubit.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţăminte

Din sunet de clopot culeg primăveri,
Prind Lumina-n suflet, să-mi aducă veri,
O primesc în gânduri, să le-nsenineze,
Când flori cheamă fluturi ce vor să danseze.

Cerul mă păzeşte fără să-i plătesc,
Luna îmi zâmbeşte pentru că iubesc,
Soarele m-adoarme în leagăn de raze
Şi topeşte rău-n străluciri topaze.

Tril de ciocârlii muzică să-mi fie,
Mieluţii cruţaţi zburde pe câmpie!
Lacrime de rouă să-mi adape duhul
Ce în alb se-mbracă, străbătând văzduhul.

Mi-amintesc de tine, mi-amintesc de noi...
Stele vom atinge când vom fi iar doi,
Urcând noaptea-n visuri, să căutăm muze,
Având călăuze două buburuze!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

"Eşti singură?"... mă întreba, în treacăt,
o IUBIRE...
"Haide cu mine, să aflăm
cea tainică-mplinire!
Hai! Uite... vezi, acolo-n stânga-i Inima
ce-ţi cere
Să-i fii aproape şi s-auzi
cum plânge de durere
Că vrea să scape de preaplin simţirea
în tăcere..."
Încrezătoare, obosită-n ani
de aşteptare,
Mă-ncumetai să plec cu cea IUBIRE-n
căutare.
Şi îl găsirăm, într-un colţ,
uitat parcă de lume,
Nefericit şi aruncat... dar
plin de gânduri bune.
Mă aştepta, fără să-mi ştie
un nume şi un chip,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Nu mai rătăcesc prin gânduri,
nici prin versurile mele.
Mă cuibăresc între rânduri
scrise-n noaptea fără stele.

Îmi arunc privirea-n stradă,
înspre umbre trecătoare,
îi las pleoapele să cadă,
ferind irişii de soare.

Pe retina-mi obosită,
o poveste odihneşte
o frumoasă adormită
şi-un sărut care-o trezeşte.

Păienjenii-şi poartă crucea
printre pânze de mătase,
că demult şi-au aflat pacea
în pustiul unei case.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Am pus lacăt pe o stea şi-am făcut-o puşculiţă,
s-adun tot ce-aveam de preţ, de când eram şcolăriţă:

-puritate şi candoare, vise vii şi mari speranţe,
tot ce am iubit cândva- lullaby* şi dragi romanţe;

-gânduri bune şi senine şi priviri mângâietoare,
Făt Frumos şi Cosânzeana, ce-aduceau în suflet soare;

-miez de nucă, pus în miere de alintul mamei dragi,
poveţe de la bunici cu arome dulci de fragi;

-frăgezime de brânduşe, primăveri cu prospeţime,
pârâiaşe murmurându-şi dorul de Sfânta Treime;

-bob de rouă ce-oglindea buburuze şi brotaci,
spic de aur adorând albăstrele printre maci;

-îngânări de curcubeie, după ploi de primăvară,
şi dulceaţă de sărut, gustată întâia oară;

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii!

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Noi ştim ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple Infinitul de fiori!

Cu fluturi ne întrecem în fineţea
simţirii ne-ntinate de lumesc,
când ne-amintim năvalnic tinereţea
ce ne-a păstrat în suflet TE IUBESC!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!