Georgeta Radu

Viaţă lipsă

În colţul stâng, din Universul mare,
Împărţim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...

În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri şi-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.

De-am fi-nţeles visul ce a crescut-o,
Toţi am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viaţa de sub nori.

Pretinse preţioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Şi-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

Zâmbind, te-am scuturat ca pe-o ţigară,
în scrumiera gândurilor moarte,
fără a blestema ca să ai parte
de Vis să-ţi iei adio într-o gară.

Ieri te-am simţit mai trist ca niciodată,
când, bucuros că ai scăpat de mine,
te îndreptai aiurea, spre oricine,
cu inima aproape sfărâmată.

Azi plângi, c-ai vrea să te întorci la mine,
dar m-ai pierdut fără să prinzi de veste,
sperând c-o să trăieşti înc-o poveste.
Nu ai găsit! Să-mi spui, ţi-ar fi ruşine.

Nici mâine nu te-o duce mai departe
şi-n înţelesuri sfinte de IUBIRE,
vei reciti cu lacrimi de-amintire
povestea lipsă din a vieţii carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aştern rânduri,
când te chem în eter,
între apă şi cer
şi te caut în vise
cu zeiţe convinse
de mărunţi muritori
rătăciţi printre nori.

Mă auzi, te trezeşti,
înspre mine porneşti
şi mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorinţă
de-a mai vrea să fii Fiinţă...

Vino să te răsfăţ,
vino să te învăţ
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!

Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...

Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.

În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiţi, să plutim printre nori...

Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihneşte-te-n val, dormi cu valul în gând!...

În treziri, fericiţi, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis viu

Era pustiu... şi rece... şi noian
De gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colţ de lume,
Simţindu-mi neputinţa, pierdută în neant...

Cu-o lacrimă fierbinte, căzută fără greş,
Când Soarele se-alintă domol, în asfinţit,
În inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
Trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia şoptit.

Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
Să-mi mângâie Lumina, ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
Şi-n mariajul mistic, cu el, în zbor ne lua.

Ce dulce ameţeală! Ce contopire sfântă!
Când, fără de atingeri, privindu-ne, pierduţi,
Aflarăm ce-i IUBIREA şi, fără de osândă,
În mistuiri de flăcări, trecurăm peste punţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis viu

Era pustiu... şi rece... şi noian
de gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colţ de lume,
simţindu-mi neputinţa pierdută în neant...

C-o lacrimă fierbinte, căzută fără greş,
când Soarele se-alintă domol, în asfinţit,
în inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia şoptit.

Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
să-mi mângâie Lumina ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
şi-n mariajul mistic, cu el în zbor ne lua.

Ce dulce ameţeală! Ce contopire sfântă,
când, fără de atingeri, privindu-ne pierduţi,
aflarăm ce-i IUBIREA şi, fără de osândă,
în mistuiri de flăcări, trecurăm peste punţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Să arzi IUBIREA noastră, cu santal,
să nu miroas-a scrum neliniştit,
dar pune-i tot parfumu-ntr-un pocal,
s-avem când vom fi duh în Infinit!...

În buzunarul sufletului meu
îşi va găsi păstrare pe vecie
şi îmi va cere chiar şi DUMNEZEU
să parfumeze a lui abaţie.

Şi, negreşit că îi va fi pe plac,
povestea noastră va vrea să asculte,
sfinţindu-le cu mir ambroziac,
ne-o pune cununii de-ADOR, pe frunte.

Pe bolta celui de-al Nouălea Cer,
ne va uni-ntr-o sferă de Lumină,
împărtăşindu-ne orice Mister,
ne va hrăni cu Tainica Lui Cină...

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!