Georgeta Radu

Aş vrea!

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi că nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt!

(alta, mama nu mai face!)

Vreau să trăiesc şi să scriu tot ce simt!
Nu vreau să m-ascund ca un fulg sub aripă!
Nu vreau să mă plâng, nu vreau să vă mint,
Vreau doar să mă bucur de fiece clipă!

De-oi fi judecată, nu e treaba mea!
Nici de superstiţii nu vreau să mai ştiu!
Cine-i fericit că vorbeşte cu-o stea
Îi uită pe toţi bârfitorii-n pustiu.

Am lumea mea bună, prieteni frumoşi,
Ce pot înţelege că sunt doar un om
Cu inima mare, cu paşii sfioşi,
Cu lacrimi, cu dor şi IUBIRE de-alt OM.

Nicicând n-am pretins că aş fi ce nu pot,
Am spus adevărul chiar dac-am pierdut
Şi chiar dacă viaţa părea că-mi lua tot,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi grijă de voi!

Având grijă de toţi, am tot uitat de mine
şi m-am trezit străină-n adânc de oglindă.
M-am pierdut la răscruce,-n iarnă, la colindă,
în viscol, ce isca doar neiubiri de Sine.

Mă-mpleticeam de geru-ncrederii pierdute
şi umerii-mi de-Atlas crăpau de grea povară,
ce mi-o dăduse-n dar o neagră zi de vară,
şi m-am ascuns de toţi, în locuri neştiute.

Trăind în amorţire de suflet sărăcit,
sub masca împăcării cu soarta fără gust,
m-am apărat de iarnă, cu straiul meu vetust
şi când s-a spumuit, îndat' l-am peticit.

Of, iar îmi plâng de milă şi vă împovărez,
dar, dacă scriu, mă vindec de zeci de apăsări
şi pot să zâmbesc iară spre cele patru zări,
care-mi trimit un gând: că pot să înviez!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Mi-e sete de noi, mi-e foame de tine!
În ziua ce vine privesc înapoi
şi caut cărarea pe care-ai venit,
când mi-ai dăruit şi cerul, şi marea...

O mie de vieţi vom fi împreună,
cu inima bună gustând dimineţi,
goli-vom în noapte pahare de dor,
vor creşte sub nor buchete de şoapte.

În mijloc de vis, nectar de săruturi,
pe aripi de fluturi din Raiul promis,
topind curcubeie, ne-adună în NOI...
azi suntem în DOI... şi simt că-s Femeie...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baliverne

Visul fuge pe furiş şi dispare în lumină,
ascunzându-se-n grădină, printre frunze de măcriş
A trăit o aventură de SF, în somn de minte,
şi-a scris false jurăminte pe-o banchetă, -ntr-o trăsură.

Chinuit de remuşcări, fură unui mac sămânţa,
să îşi adoarmă conştiinţa ce-l ucide cu-ntrebări.
O bea c-un pahar de rouă, să-şi mai spele din păcate,
din panseluţe tărcate îşi face-o pijama nouă.

Cască, mort de oboseală, sâcâit de un bondar
ce zboară pe sub umbrar, căutând agoniseală.
Soarele curtează vara şi-o seduce c-o privire
când, spre seară, -n aţipire, îi mângâie feţişoara.

Trezindu-se odihnit, visu-ar vrea să se distreze
şi în roz să coloreze somnul omului mâhnit.
Îl găseşte pe Moş Ene, adormit lângă o pleoapă,
ia cinci picături de apă şi îl stropeşte pe gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate, vântule!

Bate-mă, vântule, bată
şi stinge jarul din vatră,
că-mi dogoare sufletu'
şi-mi topeşte zâmbetu'.

Bate, vântule, amare, şi suflă în lumânare,
să nu văd că - mbătrânesc
şi să nu uit să iubesc.

Bate, vântule, prin sălcii,
până la gătatul clăcii,
să-mi fie bade-adăpost,
că doar el îmi mai e rost.

Bate-mă, vântule, bată
într-o noapte-ntunecată,
să îmi alungi spaimele
ce-mi scurtează zilele...

Bate-mă şi-ntoarce-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Suflet de vis, suflet curat,
Pe unde oare-ai colindat?
Din cer de vară ai venit,
Să-mi vindeci tot ce-a fost rănit.

Care din lacrimile mele
Te-a mângâiat, cu doruri grele,
Şi liniştea ţi-a tulburat,
Când inima ţi-a sărutat?!

Da, ştiu că nu visez, IUBITE!
Am aruncat haine cernite
Şi-mbrac acum sufletul meu
Doar în culori de curcubeu...

De dragul meu, de dragul tău,
Am scuturat gânduri, de rău...
Azi împletim din fir de Lună,
IUBIRE-n patimă nebună...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza

Degerată, dar lucidă, rătăcită sub o nucă,
buburuza se gândeşte cât de mult poate să ducă.
Are-o singură rochiţă şi-i desculţă-ntreaga-i viaţă.
Nu se-ngraşă, nu slăbeşte... e tot timpul dodoloaţă.

Deşi-i rudă cu albina, nu cunoaşte gustul mierii.
Mănâncă doar păduchei de când dau în floare merii.
Toată vara are grijă nimeni să nu se deoache,
aşezându-se pe-orice e privit de-o bazaoache.

A jucat roluri, o droaie, angajată de poeţii
ce nu-i dau nicio simbrie, ştiindu-i duhul blândeţii.
Face artă pentru artă, dăruindu-şi frumuseţea.
Lumea-ntreagă o adoră, simţindu-i delicateţea.

Nu-i decât o gândăcică! O cheamă şi mămăruţă.
Hărnicuţă, iubitoare şi atâta de drăguţă...
Degerată, tot socoate, dar face planuri în van!
Habar n-are, sărăcuţa, că trăieşte doar... un an!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!