Poezii de Georgeta Radu, pagina 9
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii-mpreun-am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea rău clocotind.
Erai scorpie rea care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii, în DOI am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea iad clocotind.
Erai scorpia lui care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile inimii
Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!
De ce să crezi că nu se poate,
Când știi prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieții năruind?!
Cerul, atunci, îți împrumută
Perechi de aripi îngerești
Și inima nu mai ascultă
De neputințe omenești.
Colinzi tărâmuri de culori
Ieșite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curățenie de primăvară
Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău și mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăștie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...
Fac curat în casa noastră și vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o țin în poală, îi cânt toată dragostea
și ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri și mii de draci.
În liniște, împăcată, beau un ceai de levănțică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfață,
îmi șterg lacrimi, uit coșmaruri...
Bună dimineața, viață!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curiozitate
-Dacă treci pe lângă soartă,
dă-i binețe, cu umor,
și, de-o vezi că stă la poartă,
întreab-o despre... amor!
Are-apucături ciudate,
nimeni nu i le-a-nțeles.
S-ar putea să-ți dea de toate,
poate-ți dă vieții un sens...
De nimeni nu îi prea pasă,
face numai ce vrea ea.
Dacă o inviți la masă,
poate că te va plăcea...
-Știi, m-am întâlnit cu soarta
și-am făcut tot ce mi-ai zis:
i-am zâmbit, i-am deschis poarta,
dar... nimic nu mi-a prezis!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Se aștern troiene-n Cer,
de cuvinte vii, frumoase,
îmbrăcate în mister
și cu foșnet de mătase.
Le-au primit poeții-n dar
din steluțe ne-ncepute,
binecuvântați cu har,
nins în templele lor mute.
Vieți au bucurat cu ele,
semeni prinși în amintire
de păduri cu filomele
și torente de IUBIRE.
Șoapte tandre-au strecurat
în bobițele de rouă,
dar îngerii le-au furat,
le-au ascuns în Luna Nouă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte flori
Din vorbele tale, azi fac un ierbar
pe foaie de aur și de chihlimbar
și construiesc zmeie
ce zboară rebele
spre stele...
Și Steaua Polară ar vrea să dispar,
să-mi fure cuvintele prinse-n ierbar
și visuri păstrate
în somn de-azalee
pe-o-alee.
Dar zmeiele mele nu știu a trăda
și vin iar la mine cu dragostea ta,
iar vorbele toate-mi
șoptesc la ureche,
'n pereche...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dăunătoarele insecte
Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îți termini treaba și să te faci că nu le vezi
și, doar așa... întâmplător, le poți servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.
Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toți grijă vom avea să nu fie mâncată iară.
Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Și vei putea să-ți vezi de treabă, în liniște, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-așterni în poezii visări.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
O visare despletită într-o patimă cât marea
ne cutreieră prin vene și stârnește tulburarea.
Printre șoapte cresc suspine ce zidesc o catedrală
din culori de curcubeie rostuite în spirală.
Ruga inimilor noastre-ngenunchiate-n strana firii
face Cerul să abroge legile împotrivirii
și-n uitările de Sine, grijuliu, ne-adăpostește,
cu șampania IUBIRII sângele ni-l clocotește.
Roșul inimilor arde trupurile, cu dorință,
cultul Dragostei se-nalță în adâncuri de ființă,
cu Divinul prins sub pleoape, clipa ne împărtășește...
La fel se iubeau și zeii: pătimaș, carnal, trupește...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
Când ai simțit că-n lanțuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!
Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...
Și vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...
De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbați spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopți, când mă gândesc la tine!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Georgeta Radu, adresa este:
