Poezii de Gigi Stanciu, pagina 2
Apă și foc
Hai să ne jucăm un joc:
apă și foc,
eu să îmi ascund sentimentele,
tu să mi le cauți,
când ești aproape să zici foc,
când ești departe să zici apă;
tu să îți ascunzi sentimentele,
eu să ți le caut,
să zic întotdeauna foc.
Hai să ne jucăm un joc,
să țină cât
toată viața
și
toată moartea
la un loc:
apă și foc,
foc, foc...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica
Cufundare subită în terme
Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.
Terme vechi, de sorginte latină
Vor imperiul de gânduri să-mi țină.
Amorțire cu fața spre viață
De un gând rătcit se agață.
Ca un nor necreat să. răsfire
Adieri din fioruri de mire.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui meu basarabean
Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmașul unui neam de voievozi,
Azi îți afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni și irozi.
Te-au obligat să-l uiți pe Ștefan-vodă,
Să uiți să scrii, o doină să asculți,
Ți-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromânește tu să crești inculți;
Să spui că moldoveană ți-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta și port ți-au pângărit!
Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preț,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreț!
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul
A e-o scară la un pom,
B e micul pui de om,
C e cercelușul prins,
D e arcul meu întins,
E e piaptăn fără zimți,
F e peria de dinți
G, cercelul rupt ușor
H, o scară de-un picior
I, săgeată înțeleaptă
Î, spre ceruri se îndreaptă
J, un polonic cu supă
K, un lemn ce-o să se rupă
L, nuiaua s-a-ndoit
M, andrele de-mpletit
N, o treaptă înclinată
O, e oul fiert îndată
P, pistol ce-n teacă-a stat
R, trăgaciu-mpiedicat
S, un șarpe ne-a cam supt
Ș, codița i s-a rupt
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere primordială
Simt gustul care mângâie și-i dulce
Al zilelor de nou-născut în vers
Și văd venind lumina să mă culce
Orbecăind difuză-n univers.
În pântec e-ntuneric și frumos,
Cordon ombilical e stea polară
Și cordul meu pulsează-armonios
Ca o pitică roșie spre seară.
Mai caut și-azi neantul, nenăscutul
Din fiecare om și nu-l găsesc,
Căci plictisiți ne arvunim plăcutul
Secundei numărate-n timp lumesc.
De ce atâta teamă de nemargini
Când totul e atât, atât de fals?
O gheară se zbârcește dur sub sarcini
Ducând cu ea obolul în balans.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu din Expoziție de gânduri
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietriș
Pietriș în suflet,
Lampa nestinsă,
Lentilele de fum,
Ochelarii mi s-au aburit.
Citesc mesajul stelelor
Din străfunduri de suflet,
Pietriș strălucind mat,
O plăsmuire de treceri...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un car cu boi
Trecea prin colbul ostenit
Un car cu boi întors din mit
Și soarele în nemișcare
Se lăfăia pe bolți de mare.
De-a lungul drumului zăceau
În spice, boabe ce fierbeau,
Iar din înaltul necuprins
Se auzea un tril aprins.
Din arșiți, leneș se rupea
O ciocârlie și-nfrunta,
Privind din crucea cerului,
Mat, galben, dansul paiului.
Țăranul câmpul și-l privea;
Auzul holda-i încânta.
Pictat pe pânze-atemporale,
Un car cu boi trecea agale...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-și bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele și nopțile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăvește de tine, stea polară,
îmi spală creierul
și uit că rănile sunt superficiale, infime,
față de calmul divin din constelații...
am putința de a închide plăgi
pentru a echilibra balanța Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?
Facă-se voia ta, Doamne!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent biblic
Albia râului s-a mai lățit,
Apele-n turme sosesc migratoare;
E vremea potopului neîmblânzit
Arca o năruie vânturi pe mare.
Dinspre înalturi ne vin flăcări, fum,
Albă Sodoma e stâlpul de sare.
Doar printre valuri de taină spre drum
Rodia tânără-i coaptă la soare.
Vreau printre valuri să vin, să te țin
Noi doar să-nvingem furia,
Prea ești departe și tot ce obțin
Vis e, statornic ca glia.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Gigi Stanciu, adresa este:
