Henri Bergson

Iar înţeleptul...

Teoria darwiniană a evoluţiei concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existenţa, este esenţa realităţii.

Iar înţeleptul, familiarizat şi impregnat cu acest mare adevăr,
aşteaptă calm moartea care, după ştiinţa lui, îl va reduce la nefiinţă;
el are informaţiile supreme şi-n acelaşi timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienţei.

Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutaţii invariabile şi inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestraţi cu o iniţiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.

Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinaţii,
au fost forţaţi să se accepte-n forma lor prezentă.

poezie de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!