Ileana Nana Filip

Stelele şi speranţa

Voi oameni sensibili şi plini de speranţă
Viaţa este numai iubire?
Nu vreau să cred că voi nu credeţi în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Şi nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât să sper că mâine şi eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Şi voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spaţii alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa in lumină

Suferinţa unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanţe gri, strălucirea inimii
Şi se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaşte dreapta împărăţie..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.

Se propaga asemeni liniştii divine
Şi intr-un cântec de festivitate
Se linisteste şi se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire şi o lumină vie.

Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respiraţii,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
şi credinţa mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină şi de mii de culori întrepătrunse.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet atins de stele

Nu mă întreba ce simt,
Eu chiar slăvesc divinul
Şi nu contest privirea oceanului.
Nu încerca să schimbi ale tale visuri,
Eu chiar pot stinge privirile tale.
Nu încerca să mă-nţelegi greşit
Eu, suflet atins de stele
Te caut zi de zi.
Tu eşti departe... atât de departe,
Că-mi vei ascunde la infinit
Iubirea într-un adaos de lumină,
Într-un absolut respiro al iubirii pure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt departe de vis

Nu aş avea cu cine să mă deplasez,
Nici prea multe de spus despre mine,
Sunt proiectată în vis, printre ruine,
Îmi arunci iluziile în timp, sunt bătute de vânt,
Visez un nou episod al unei toamne din arginţi,
Crescuţi în copacii de chihlimbar.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o stea nemuritoare

Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar şi reapar,
Te îndemn la meditaţie...
Dependenţa de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veşnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiţi pe perete,
Ai adormit în peştera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanţa, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc şi eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aprinderi sau scântei de amor

Ninge cu poveşti, cu fiorii dragostei nebune
Ninge şi focul arde-n sobă, liniştit
Copii strigă tare: "Hai să ne dăm pe derdeluş!"
Suntem atenţi la lună... ea ne priveşte-adânc
Şi salbe de lumină, ne proiectează-n rug
Suntem aripi de îngeri purtate printre nori
Suntem aprinderi sau scântei de amor
Sau poate sâmburi de migdale, atent degustaţi
Ne vor crea statuie comună,
Devenind bijuterii ale literaturii române.
Vom şlefui destine prin sfânt cuvântul nostru
Şi vom atinge suflete, în zborul necuprins
Vom adia precum un vânt de toamnă,
Vom strânge emoţione şi vom zâmbi atent.
Viaţa se scrie singură cu tot meritul ei...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!

Cum ai putea tu să renunţi acum?
Când te cunoaşte-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenţi
La o-ntâlnire mult prea vagă.

Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toţi din jur sunt doar nişte spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!

De ce să renunţi tocmai acum?
Când lumea-ţi stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent şi viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!

Stăm răstigniţi în cuvinte albastre
Ne proiectăm pe cer ca nişte ruine
Şi suntem nemuritori prin iubirea scrisă,
Transmisă, creată şi recreată
Tu eşti o petală de crin, eu un stamin
Suntem raze în aura îngerilor şi copiilor noştri
Ne strigăm reciproc
Până vom dezmierda şi animalele sălbatice
Suntem petale de mărgăritare, flori de vis
Şi vom lua spuma mării la apus
Crează-mi un colţ de rai în care să ne îmbătăm
Prin cuvinte în fiecare zi
Greu îmi este să răspund de viaţa netrăită de până acum.
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem...

Te chem să uzi libertatea părului meu cu parfum de iasomie
Şi să ne reîndrăgostim la izvorul nesecat al iubirii
Te caut, prinţul meu, adierea vântului şi mângâierea timpului Te caut în fiecare seară
Să-mi cânţi la ureche pe voci unduitoare
Eşti visul meu şi poţi să-mi cânti iubirea
Până când moartea ne va separa
Dar şi atunci voi face dragoste cu tine în alt plan
Şi atunci ne vom îmbrăca în ploaia sufletului risipit în nori.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!