Poezii de Ines Vanda Popa, pagina 4
Sărut de maci
Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.
Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.
Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?
Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclavii iluziilor
Atâția maci jertfit-au pe-al grânelor altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,
Desăvârșind iubirea nescriselor solstiții,
Plătind tribut pe vise și anotimp obscur,
Dorințe-au pastelat cu faguri de emoții,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.
Asemeni lor și noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerșim o amnistie minutelor perfide.
Fac greve nesfârșite toții demonii constrânși,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioși, învinși,
Sclavi veșnicei iluzii sub măști de gând anost.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta unei vechi ispite
Floarea-soarelui zâmbește printre spicele de grâu,
Soarele-și alintă chipul pe oglinzile de râu,
Evantai de aripi albe își desfac în arc de cercuri
Pescăruși fără de număr, brăzdând cerul cu-arabescuri.
Stau sub clopotul amiezii ostenite-n veac nebun
Antagonice dorințe refugiate-n vis postum
Și-n ostrov de gânduri dense trec gondolele cu fluturi,
Umbre urcă treapta zilei amintind de începuturi.
De prin veri, de nicăieri joc abandonat mă cheamă,
Când o candelă aprind licurici neluați în seamă.
Șoapta unei vechi ispite se strecoară jucăușă
Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa ușă.
Se așterne liniștită ațipind în cuib de suflet,
Se preface abătută, gânditoare la ce cuget,
Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată,
Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (12 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ines Vanda Popa, adresa este: