Poezii de Ioan Friciu, pagina 24
Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui ateu
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.
De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.
Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...
N-are nici un Dumnezeu...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui ateu
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.
De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.
Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui ins fidel
A fost mereu un ins fidel
Și niciodată n-a-nșelat,
În viața lui a fost model
Și pentru alții de urmat.
Consoarta tot i-a reproșat
Că l-a văzut făr' de inel,
Deși era un ins fidel
Și niciodată n-a-nșelat.
Și i-a mai zis când l-a certat
Că n-are "verzi"' în portofel;
E supărată c-a gafat,
Dar mulțumită-i întrun fel
Că insul... e cățel fidel.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui pădurar leneș
În pădurea ce umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.
N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.
La bocanci talpa nu-i roasă,
Călărește doar măgarul!
Nu muncește-n câmp la coasă
Că-i plecat demult mahmurul
În pădurea cea umbroasă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui pădurar leneș (var 2)
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.
N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.
Talpa la nu-i roasă,
Călărește doar măgarul!
Nu muncește-n câmp la coasă,
Că mai bine-i cu samarul
În pădurea cea umbroasă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul verii capricioase
Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri,
Ploaia nu vine în valuri
Din seninul ce dăinue-n jur.
Anotimpul acesta e dur,
Nicicând nu-și ticluie planuri,
Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri.
Ape se umflă în maluri,
Crește în lan spicul cel pur
Și vara n-are nici un cusur,
Chiar de apa rupe zăgazuri...
Cuptor este cupola de-azur.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vetrei părintești
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Era vechea vatră părintească,
Unde tatăl meu lucra cu boi
Făcând pământul să rodească.
În grădină-ncepe să-nflorească
Violaceu și roșu covorul de trifoi,
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Pe vechea vatră părintească.
Dar în aceste timpuri vechi și noi,
Început-au să se prăpădească
Părinții mei și casa părintească,
Satu-ntreg și păsări din zăvoi,
În Socolul de Câmpie, lângă Budunoi...
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vieții
Viața trebuie trăită,
Că e scurtă, că e lungă,
Ori că nu e împlinită
Că nu-s bani să îți ajungă.
Dacă vântu-ți bate-n pungă
Și nu poți lua o pită,
Viața trebuie trăită,
Că e scurtă, că e lungă.
Nu spera c-o să te plângă
O soție sau iubită,
Doar atunci când șade lângă
Lespedea părăginită...
Viața trebuie trăită!
rondel de Ioan Friciu (20 mai 2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă astrală
Sfântă stea ce strălucești în ceruri
Te rog pios să-mi luminezi cărarea,
Din inimă alungă-mi disperarea,
Nu mă lasa în blestemate cercuri.
Din mine vreau să fugă întristarea
Cântându-mi bucuriile în versuri,
Să-mi scot din gând posibile eresuri
Și limpede să-mi fie cugetarea.
Pe bolta nopții văd atâtea astre,
Străpung cu raze o beznă de catran
Și pier în depărtarile albastre,
Dar iarăși vin în timpuri siderale
Ș-am să mă rog din nou cu pietate
Să triumfeze legile morale.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ioan Friciu, adresa este: