Ioan Friciu

Reîviere

Aud cum creşte iarba
sub plapuma de frunze,
aud şi mugurul
plesnind pe ram.
E semn divin
că primăvara
aşteptată de un an,
apare dimineaţa din senin.
Venirea ei este vestită,
de-un Soare tânar
cu zâmbet larg de raze,
lucind pe cerul neted
de cobalt.
E timpul când se nasc peome
şi visele uitate-n iarnă
se-mplinesc,
iubiri care s-au stins
se regăsesc,
patrund în suflete timide,
ca razele de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de august

Pustiul rece al nopţii
doarme în cenuşa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din ţnaltul bolţii,
la miezul nopţii,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenuşii
tineri şi copii,
călătoresc prin vise

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caporal "cătrănit"

"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poţi dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi şi cu putere:
"Soldat Matei Matei,
esti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi şi mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
şi a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ioan Friciu (mai 2012), traducere de Friciu Ioan
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul răutăţii

Răutate şi ranchiună
Întâlneşti mereu în lume!
Sunt reale, nu sunt glume,
Convertite-s în minciună.

Poate cineva să spună
Fără riscuri să-şi asume?
Răutate şi ranchiună
Întâlneşti mereu în lume!

Se va naşte un anume
Curajos ce se răzbună,
Îşi va făuri renume,
Alunga-va de sub lună

Răutate şi ranchiună.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nuntaşilor

Dănţuiesc zelos nuntaşii,
Socrul mic şi soacra mare;
Starostele strigă tare:
Să intre-n dans şi naşi!

E -un vacarm, e încântare,
În ritmuri se-ncurcă paşii
Când dănţuiesc zelos nuntaşii
Cu socru mic şi soacra mare.

Pe rând dispar din galantare
Prăjiturele, papanaşii
Şi fumegândele grătare;
Virtuos cântă cetraşii

Şi dănţuiesc zelos nuntaşii.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încâlcite-s Doamne,
potecile vieţii,
aşa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineţii,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...

Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raţionali, nu suntem
atei şi nici eretici,
dar un pic cam sceptici...

Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziaţi de lumină şi căldură,
având speranţa că esenţa vieţii
e veşnică şi pură...

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă se plăteşte

În viaţa asta totul se plăteşte,
Te sui pe culmi şi te trezeşti în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândeşte.

A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se fereşte,
Iar inima îţi pare prinsă-n cleşte
Când treci subtil târându-te agale.

Tu vezi mental cum aripa îţi creşte
Să poţi urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzeşte
Şi-ţi vindecă o rană ce te doare,

Dar peste tine cade vremuirea
Şi spre lumină-ţi cauţi orb ieşirea...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Noica...

Lumina stelară se filtrează printre brazi,
Uimitor de caldă, în Păltinişu-n care azi,
Iubitorii tăi, îţi preacinstesc mormântul.

Neantul nu te-a-nghiţit maestre filozof,
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut aşa să fie..
Intrat şi-nchis în căbănuţa rece şi pustie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieţii of,
Aşternut cu migală şi durere pe hârtie...

Aşternut cu migală şi durere pe hârtie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieţii of,
Intrat şi-nchis în căbănuţa rece şi pustie...
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut aşa să fie,
Neantul nu te-a-nghiţit maestre filozof...

Iubitorii tăi, îţi preacinstesc mormântul,
Uimitor de caldă, în Păltinişu-n care azi,
Lumina stelară se filtrează printre brazi.

acrostih de Ioan Friciu (12 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!