Ioan Hapca

Propăşire şi ambiţie

Neputinţa, fără glas,
Face-un pas şi încă-un pas
Din impas spre-un alt impas
Dar ambiţia e un "as"
Ce mereu îi "râde-n nas".

Însă propăşirea-i mare
Când e binecuvântare,
Har divin şi îndurare,
Căci ambiţia ca atare
Este-adesea înşelătoare.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea...

Realitatea geme-n sfera
Întunecatelor poveri
Ce spunem că le-aduce "Era",
(Probabil că de nicăieri.)

Dreptatea geme înrămată,
Icoană-a literei de Lege,
De fărdelege astupată
Sub semn că "aşa se înţelege"...

Adevărul geme-n umbra
Adevăratelor puteri
Ascunse la vedere-n sumbra
Alunecoasei nevederi...

Înşelăciunea, amăgirea
Minciuna şi tătuca ei,
Subjugă groaznic omenirea
Ce-ntreabă ce-i,

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie

Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;

Pe-orizontul bolţii
Zorii-s de lumină,
În lumina minţii
Ziua e divină,

Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,

Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (2 iulie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre iubire

Tăcerea e crudă, tăcerea răneşte
Ca vorba ce-aruncă o inimă-n cleşte,
Iubirea în schimb dezrobeşte,
Se-ocupă de răni, le îngrijeşte
Şi-n vorbe, în fapte, în tăcere, ea creşte,
Lumină deplină ce-n veci fericeşte.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre rugăciune

Pentru-a te ruga fierbinte
Ai nevoie de credinţă,
De-un motiv întemeiat
Şi de câteva cuvinte
Rostite doar în fiinţă
Şi 'nălţate-n umilinţă
Către Tronul Preaînalt.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de recepţie a sufletului

Fiecare suflet are,
loc de recepţionare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
şi o uşă după care
este pace şi război,
linişte şi tărăboi,
beznă groasă şi lumină,
fals şi mustrare divină,
flori, verdeaţă şi noroi,
tot ce-a fost şi ce-o să vină,
în viaţă mai apoi.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întinde o vale...

Se întinde-o vale de ispite
Şi-un prag înalt de poticnire
În calea inimii împietrite
Şi-a "orbilor", cu rea voire,
Ce au "vederi" închipuite,
Purtând în loc de "înnoire"
Doar "calităţi" nepotrivite...

Şi cei mai mulţi cad zmei robiţi
Să poarte osânda după Lege!
Deşi-au fost smulşi şi dezrobiţi
Din mâna celui fărdelege,
Răscumpăraţi şi preţuiţi
La preţul Celui mai Sfânt Rege,
Din nou se lasă înlănţuiţi...

Dar zeci de mii de orbi să fie
Înşiraţi pe drumul morţii,
Unul numai să-şi revie
Şi vor fi salvaţi cu toţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har, Trezire şi veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă blând o floare

Se leagănă blând o floare
În adierile de vânt,
Emanând dulcea chemare;
- Viaţă fără-asemănare –
În cerul sfânt, în cerul sfânt.

Ne lipim floare de floare,
Legănaţi de Duhul Sfânt
Şi buchetu-i tot mai mare,
Ia amploare, ia amploare
Împlinind Sfântul Cuvânt.

Zâmbet dulce zboară, zboară,
Sărutăm visu' împlinit,
Har divin ne înfăşoară,
Slăvim Taina ce coboară –
Mire scump, Mire iubit!

poezie de Ioan Hapca (21 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul dorului din duh

Fă-mi Doamne bucuria-n suflet
Mai mare ca lumina zilei
Şi îngenunchează al meu umblet
Mai consecvent la Tronul milei,

Dă-mi bucuria biruinţei
Şi mai măreşte-mi Doamne-un pic
Puterea şi darul credinţei
Să cresc făcându-mă mai mic...

Aşa de mic încât oricine
Privindu-mă să poată spune
Că Te-a văzut numai pe Tine.

Şi starea mea mulţimi să-adune
Din umbra morţii şi suspine
La Soarele ce-n nu apune.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Tamara Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân...

Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Şi mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...

Mă linişteşte o cântare
Şi-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...

Privirea Ta e veşnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Şi mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!