Ioan Hapca

Sub soare...

Mânia îţi face iute
Riduri profunde pe frunte,
Ale înţelepciunii cute
Răsar ca să le confrunte,
Răbdarea să le descrunte,
Făcând cutele plăcute...
Timpul le face mărunte
Ca să le zici "amănunte"...
Taina gropii nevăzute
Face totul să se uite
Iar în Cer scrie – "virtute"
Cu îndurările-absolute.

Dacă ierţi, primeşti iertare,
Dacă rabzi, afli îndurare,
Te smereşti, ai consacrare...
Iubind, ai eliberare,
De viaţă dătătoare.

Nimic nu-i mai bun sub soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din ţărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.

Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Şi înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer şi-are să vină
Să mă smulgă din pământ...

Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Şi în mâna Lui mă ţine
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-aşi vrea să-ţi mai aud doar, glasul,
Aşi vrea să te mai pot vedea
Şi-n urma ta să-mi mai ţin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric şi mormânt
Şi ciocârlia-şi curmă cântul
Sub nişte bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simţire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Şi-iubirea, veşnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Şi mi-o ţii trează neîncetat.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vezi în "Oglindă"...

Te vezi în "Oglindă" cu faţa murdară,
Cureţi oglinda privindu-te iară
Şi pleci supărat...
Oglinda-i curată şi faţa-i curată...
"Obrazu"-i pătat
De inima-n piept necurată!

Ştiind că păcatul domneşte-n inimă,
Un cuget te mustră, o poftă te-animă
Şi mergi mai departe...
Maschezi murdăria, Oglinda-o ascunzi
Şi-araţi "ca la carte",
Da-n Carte e scris, că de fapte, răspunzi!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Trezire şi Veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţel nou

Mi-am îngropat valoarea-n soartă
Un nimb de sacru căutând,
Dar Sacrul m-a luat de toartă,
Un ţel nou sorţii mele dând,
Ce veşnicie-n spice poartă
Spre nemurire salutând,

Valoarea crucii-n piept purtând
Pentru natura aceasta moartă,
Ce tot la viaţă se repoartă
Jertfire zilnic impunând.

Într-un târziu am fost trezit
Din somnul morţii ce mă prinse
Şi-n sarcofagu-mi lâncezit
Valoarea Tainei Lui se-aprinse
În duhul proaspăt slobozit,

De-un glas în Ceruri auzit,
Când moartea prin moarte învinse

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Marius Busuios
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot temporar

Pe obrazul clipitei de – tot temporar –
Se întrec în sclipire mari lacrimi de jar
Ce umplu - în treacăt - al vieţii pahar,
Decis pentru slavă, optând pentru har
Şi-a minţii lui rază de bine amar,
Vibrând într-o sferă cu-n simplu hotar,
În duh îşi topeşte - un "ţap" pe altar –

"Stropirea" se face cu lacrimi de jar
Şi "carnea" se spală în "Ligheanul" de Har.
A "Slovei" dulceaţă e-n suflet, "amar";
Chemarea Vieţii e Lege şi Dar
Iar darul e viaţă şi moartea-i hotar
De unde – eternul – e simplu şi clar
Dar câţi ştiu de asta şi câţi n-au habar?!

poezie de Ioan Hapca din Licurici din bezna minţii (2 iulie 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu poţi... Tu eşti...

Tu poţi fi un drum pe care
Paşii vieţii rătăcesc,
Dar şi-ale vieţii picioare
Ce drum bun şi drept croiesc.

Tu poţi fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-şi prelucrează.

Tu poţi fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.

Tu poţi fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-şi devastează,
Ori o adiere care
Vieţi pustii restaurează.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om mândru...

Vrea mereu să se impună...
Şi înafară-i îmbrăcat
Cum nu poate să se spună
Da înăuntru-i dezbrăcat
Nespus de mult de minciună,
Căci n-a fost "iluminat"
De că "impunerea"-i păcat
Şi minciuna nu încunună...
Iar mândria duce-n iad!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este o enigmă dar atunci când n-o înţelegi
Dumnezeu lucrează tainic şi te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia şi te luptă s-o alegi
Căci viaţa-i o minune pentru cine o înţelege
Şi-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieţii constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoşti pe Cel ce Este din veci Sfânt şi-Adevărat!

Dacă viaţa-i o enigmă şi nu poţi să o înţelegi
Caută-ţi Făcătorul frate şi-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viaţa şi Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins şi pe veci ne înrobeşte
Şi de Legea ce-l condamnă şi la moarte osândeşte,
Şi de tot ce intră-n suflet şi cumplit ne chinuieşte!

Viaţa-i trudă trecătoare căutându-şi împlinirea
Dar şi-odihnă fericită când primeşte Mântuirea,
Viaţa-i năzuinţă cruntă ce-şi aşteaptă răstignirea
Dar şi-o pace nesfârşită când descoperă Iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa-i mers la înălţime
Dar un mers pe aţă,
Nu dispune de lăţime
Ci de-o ţintă în faţă.
Viaţa nu-i vreo ecuaţie
Care aşteaptă rezolvare,
Ia-i un punct de destinaţie
Care cere înaintare.
Viaţa nu-i perfecţiune,
Ia-i un dar şi simplitate
Ce pretinde acţiune
Şi perseverenţă în toate.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!