Ion Untaru

Suflă vântul

Soarele iubit ne dă cu tifla
Ascuns voit sub o perdea de nori
Bicisnicii de vină purtători
Pândindu-ne de când e lumea, chifla

Suflă vântul întrebări tăioase
Iarba a-mbrăcat cămăşi de frig
Ciulinii ţin congres în pipirig
Remuşcări târzii până la oase

Streşinile dau subit în plâns
Lumea zorită cade sub umbrele
Şirete sindicatele de iele
Cotrobăiesc arhivele de spânz

Bureţi parşivi dedaţi la simbioze
Se dedulcesc cu vestă antiglonţ
Curte făcând Claudiu-lui Bleonţ
Pentru-o regie pastilată-n doze

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele celor morţi

noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morţi treceau în cohorte
şi când am ieşit din casă
m-am trezit într-un oraş străin
oraşul lui Cain

în fiecare dimineaţă plecăm la cules
seminţe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacţii, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarcul

de-acasă până la serviciu
toţi eram legaţi cu câte-un lanţ
sucită cheia-n broască face cranţ
ţarcul este doar un artificiu
în care noi cu feţele ca ceara
mutăm de dimineaţa până seara
de la un loc la altul câte-un viciu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauri şi coride

verile toride
tauri şi coride
ferestre diforme
picadori în uniforme
îmbulzeală şi te strânge
lumea vrea să vadă sânge

Dai cu banul, ai ales
Viva, viva Cordobez!
Un salut ca la paradă
Lucea sângele pe spadă
Plecăciune fandosită
Lumea urlă fericită
Nimeni nu mai are stres
Holaa, holaa Cordobez!

Dându-şi sângele afară
Taurul trăgea să moară
El cu coarnele pilite
Sta departe de ispite

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te quiero Soledad

Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad

Şi ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad

Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat azi noapte, boier Nicolescu

te-am visat azi noapte boier Nicolescu,
pajul poeziei şi purtai un fes cu
fir ţesut din aur şi aveai aură
în cea mai valahă din cronici trăsură
branduind arome cum e vinul vechi
slove ce răsună noaptea în urechi;
treceai ca un conte prin mulţimea care
se adunase toată
(în istorii gloata rămâne o gloată!),
fără felinare aşteptând să vină
buzoianul care arde în lumină;

împărţeai stropite cu sângele sfânt
visuri, anemone, pacea din cuvânt
ca un pom din care culeg întruna poame
să nu le mai fie niciodată foame,
să nu le mai fie niciodată sete
semn că au trecut de partea ta poete
orice frumuseţe nu e frumuseţe
dacă nu le dă tuturor bineţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul vechi

Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag şi simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză

Râd spectatorii strâmb şi se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză

Acelaşi public glorios şi rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos şi dă să plece
Trecând printre iluzie şi vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Şi geme
ca nişte care de poveri

De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu ştiu ce înfricoşat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat

Şi parcă nişte paşi se-ndreaptă
Şi parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoţând lăcata din verigă:

Aicea sunt, aici aştept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniştea din piept
Cu presimţirile-i fecunde

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tirada nebunului

Am strălucit ca mediocru
Şi la nimica n-am fost bun
Că se mira şi tata socru:
De ce nu beau ca el, tutun?

De ce nu fac şi eu un joc
De zaruri, cărţi, poate canastă
Că toate astea la un loc,
Te fac să uiţi că ai nevastă?

De ce nu-mi pace măcar remmy?
Să trag din când în când o duşcă?
De ce n-am şi eu contra vremii
Cum are Dumitrescu, puşcă?

De ce n-aduc şi eu în casă
Mai mult bănet decât s-ar cere,
Deschise conturile ca să,
închizi o gură de muiere?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Bate-n geamuri toamna mea căruntă
Să m-ascund nu mai găsesc cu cale
Mor cocori în depărtări de jale
Suflet trist de burniţă măruntă

Vreascuri ude sfârâie prin sobe
Temerile-mi prind să încolţească
Neputinţa – un mărgean de iască
S-a lipit de mine ca o cobe

Mor în glastre gânduri reci, păreri
Alfabetu-şi pierde-n câte-o zi, o buche
Feţi cu păr de aur îngenunche
Lepădându-şi sacii cu poveri

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!