Ionica Bandrabur

De ziua ta, colind!

(surorii mele dragi)

De mult a căzut frunza şi bruma a căzut,
A nins şi peste sat şi casa părintească
Şi ninge-acum, de ziua-n care te-ai născut
Cu flori de gheaţă roz, în geam, să-ţi amintească;

De ai uitat cumva că încă eşti femeie,
Priveşte soarele şi luna cea batrână
Şi jarul din cămin, lumina din scânteie
Nu lăsa cupa vieţii să îţi cadă din mână.

De ziua ta, foşnesc aburii albi de iarnă
Şi dor îmi e de tine, ca de livezi de meri,
Îţi dau în dar din versuri şi ţurţuri din lucarnă
Şi steaua ce răsare, din cer, din nicăieri.

Îţi dau tot infinitul şi dragostea de soră,
Ramuri de măcieşe cu nea acoperite,
Din timpul meu îţi dau măcar o biată oră,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mama

Dar cât de triste-s florile de ceară
Din lumânarea stinsă pe pervaz,
Nebun mi-e gândul, către mama-mi zboară
Şi lacrimi calde îmi cad pe obraz.

Prin geamul mătuit privesc-afară
Boţind cu mana pânza de perdea,
În piept înţeapă şi mă strânge-o gheară
Picioarele îmi tremur pe podea.

Prin oamenii ce trec pe trotuare
Nu zăresc chipul care-mi dă fior,
Aşa fac şi în ziua urmatoare,
Zâmbesc prin geam oricărui trecător.

Deşi o sun în fiecare seară
Şi-i ascult glasul său melodios,
Tot triste-s florile albe de ceară
Şi tot mi-e dor de chipu-i mlădios!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cununia ultimului flutur...

Sub talpa toamnei a murit o frunză!
Salbaticele roze capu-şi pleacă,
Abastrul cer şi-a ridicat o pânză
Şi-ndepartare se aude-o toacă!

O fi la mănăstirea nezidită?
Acolo niciodată nu se plânge,
Cu-n înger, liniştea e logodită
Şi numai bocetul de mamă-ajunge!

E corul de călugări că e nuntă
Şi ard trei zile lumânări de ceară,
Cobzarii au tăcut, doar azi nu cantă
Că frunza a pierit spre-apus de seară!

E cununia ultimului flutur
Căzut din cartea cu poemul vieţii,
E nunta Ancăi cu tăcerea-n scutur
Şi-n dar, îi scrie versuri toţi poeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc,
Nici nuferi nu-s, iarna nu înfloresc,
De ger şi stufu-a devenit flacid.

La sat, poeţii, în odăi se închid
Şi muzele cu versuri le peţesc,
Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc.

În munţi e jale, lupii, oi, ucid,
Pe stânci abrupte, brazi se preoţesc,
Parfumul de tămâie-l risipesc
Şi-n dangătul din clopotul rigid

Pe lacul mort, un val face un rid!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sâmbătă seara

Îmi este chemarea bătaia de ram
În geamul ferestrei neluminate,
Fanfare de fluturi şi fulgii, speram,
Trezirea să-ţi facă din vise, bărbate,
Că-i sâmbătă seara şi-s vrăji dezlegate.

Îmi este-aşteptarea ca fulgul ce moare
Pe-obrazul cu riduri pictate de vreme,
Întoarceri de păsări de peste hotare
Trezirea să-ţi facă, în ţipăt te cheme,
Că-i sâmbătă seara şi-amor e-n poeme.

Să nu se năruie-n noapte, galopul,
Aştept să dezgheţe sângele-n oase
Şi brazda în carne pornească potopul
De-atingeri şi verbe pe pântec rămase,
Că-i sâmbătă seara şi-a ambră miroase.

Şi ninge cu alb pe străzi pustiite,
Omătul s-aşterne afară şi-n mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur din Cu florile amintirii la ureche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aceeaşi zi

E-aceeaşi zi, la fel ca ieri e azi,
Şi liniştea-i ca floarea de cicoare,
Se scald irişii mei iarăşi în mare,
În crudul verde, din înalţii brazi!

Doi guguştiuci, vechi camarazi,
Şi-au început demult a lor cântare!
E-aceeaşi zi, la fel ca ieri e azi,
Şi liniştea-i ca floarea de cicoare!

Pe drum trece-o căruţă cu nomazi,
S-au abătut din nou de pe cărare!
Admir catârii ce se pierd în zare,
Cum le luceşte coama pe grumazi...

E-aceeaşi zi, la fel ca ieri e azi!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

femeie
mirodenie a pământului
purtătoare de îngeri
energie luminoasă
şi
ispită bărbatului
eu
prima fiinţă ce a vorbit cu şarpele
construind
cuib şi otravă dulce fericirii
în noaptea asta
mi-am unit trupul
cu umbra lunii
în marea ce se învolbura
la vederea verdelui ochilor mei
eu
Evă
poezie simultană
şi
existenţă nesfârşită

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,
Umblând prin anotimpuri, travestit
În ploi, zăpezi şi iarbă pe pământ

Şi botezată-n sacru legământ
De păsări care m-au adăpostit,
Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,

În zgomotul de ram sub talpă frânt,
A vântului ce-n zări a năpustit
Chilia cu călugări ce-au postit...
Pe patul din licheni, loc de frământ,

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, bucată din lună

Femeia-i plămadă din apă şi lut
creată de cei mai parşivi dintre zei,
îngerii toţi mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!

Femeia culege raze din soare,
copiii îi naşte din pântec divin,
panzele ţes şi trimite pe mare
ţoţi fiii puternici crescuţi în suspin.

Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav şi chip de zeiţă,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe şi vârf de peniţă.

Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
şi nu înţelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!