Ionica Bandrabur

Mâna ta

Ştii? Înmănuşată îţi părea mâna
Când îmi mototoleai fusta la poale,
Se-asemăna uşor, uşor cu vâsla
Ce despica undele nalte-n mare.

Ciorapii de mătase albă, fină,
Puţin ajuraţi cu danteli brodate,
Îi coborai încet cu-aceeaşi mână
Spre gleznele, de gură sărutate.

Pe ochii mei cu igluri verzi de gheaţă,
Tot purpurul din buzele-ţi flămânde,
Mi l-ai lasat precum un văl de ceaţă,
Iar mâna-ţi căuta locuri arzânde,

Cărările spre mandarini în floare,
Parfumul, dragostea să înfiripe,
Aprinzând candelabre-n sanctuare,
Ploi de stele, pe trup, făcând risipe!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am origini de nobleţe

(pantum)

N-am origini de nobleţe
Nici moşii cu flori de câmp!
N-am fost sclavă-n fortăreţe
Şi n-am iubit omul tâmp!

N-am moşii cu flori de câmp,
Cai scoţând flăcări pe nări
Şi n-am iubit omul tâmp,
Trenu-am aşteptat în gări.

Cai scoţând flăcări pe nări
N-au ars visul de femeie!
Trenu-am aşteptat-am în gări,
În parfum suav de teie!

N-au ars visul de femeie
Nu pentru c-am fost saracă!
În parfum suav de teie,

[...] Citeşte tot

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de fericire

-E februarie acum şi-i frig, femeie
Şi lotuşii din lac sunt morţi, au îngheţat!
Că-i iarnă şi pământu-i altfel nuanţat,
În păr aş vrea să-ţi prind boboci, uscaţi, de teie

Şi trupul să ţi-l încălzesc cu o scânteie
Din jarul ce în mine, iar l-ai aţâţat!
E februarie acum şi-i frig, femeie,
Şi lotuşii din lac, sunt morţi, au îngheţat!
..........................................................
Aproape cerşetor, el bluza îmi descheie
Şi-un gest cu degetul pe buze a schiţat,
Sfidând tăcerea frunzei, vântul înălţat,
Nebun de fericire-n şoapte mă-ncondeie:

E februarie acum şi-i frig, femeie!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe dinafară mor şi înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Şi-n casă lângă sobă o să intru.

Mai pufăi din ţigară pân' la filtru
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor şi înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.

Ce crunt şi rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheaţă-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin ţigara, şuier, trist mi-e cântu'...

Pe dinafară mor şi înăuntru!

poezie de Ionica Bandrabur din În vârtejul timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai cum să înţelegi

-Tată, ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?
Dac-ar fi să te trezeşti
Ti-ar orbi pe loc privirea!

N-a rămas decât securea!
Vrei butoaie să ciopleşti...
-Tată! Ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?

Ştiu! Dor îţi e de-a ta rândea,
Case vrei să construieşti...
Nici răşină nu găseşti,
N-am mormântu-a-ţi tămaia,

-Tată! Ne-au vândut pădurea!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am pierdut copilăria

Aburi se preling pe frunte, coboară spre calde pleoape,
Ochii să mi-i umezească, în spini să nu se înţepe,
Lacrimile-ncep ca să curgă printre amintiri să-mi sape,
Dând de-a mea copilarie, de iarna de unde-ncepe.

Am şi-acum urme pe gene, de raşini din bradul verde,
Luminiţele stricate, încă mai atârnă-n pom,
Fulgii de vată pe ramuri, albul, nicicând nu-l vor pierde,
Bomboanelor agăţate, le simt gustul fin de rom!

Ţopăi azi, dar nu-s oloagă, viu ţin copilul din mine,
Păpuşilor, strai de cârpă le mai cos în amintirea
Zilelor pe când copilă, fără să mă vadă nime',
Mă ascundeam prin grădină, făcându-le pomenirea.

N-am pierdut copilaria, nici obraznicul copil
Ce-alerga să prindă fluturi, desculţ, pe câmpul cu flori,
Trăieşte în ridul feţei, ochii verzi, suflet umil,
Pănă când spre veşnicire, vom pleca, dar alţi actori!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cred în Sânziene

Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porţii,
Deschizând uşa la casă, aşteptând schimbarea sorţii.

Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,

Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieţii
Despre flori de sânziene, despre anii tinereţii,

Petrecuţi sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia sufletul meu

Nu ştia sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Şi-n cetăţi de gheaţă verde, culegea flori de lumină!
Nu ştia că focul arde, nu numai în felinare,
Dar şi în talpa în umblet prin pădurile de-arină

Şi în mâna, care-n munţi, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viaţă precum Phoenix din cenuşă,
Versuri de amor şi fluturi de muşchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare linişti, străjeri păzind a lor uşă!

Nu ştia sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânţa vieţii, cerul şi stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!

Nu ştia sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu ştia sufletul meu!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostatici pe ţărmul tainic

Ţi-aşezam reverul hainei... mâinile mi se-ncleştară
Pe satenul negru, moale, ce lucea în raza lunii,
Un fior trupu-mi cuprinse şi buzele-mi tremurară,
Cînd ţi-am întâlnit privirea ce mă lega-n mii de funii.

În strânsorile simţite îmi fierbea sângele-n vene,
Roşi îmi deveneau obrajii precum, macii vara-n grâu,
Fluturi în beţia-mi oarbă pe trup îmi făceau desene,
Ochii tăi, camăşii mele, nasturi liberau din frâu.

Ostatici pe ţărmul tainic, unde umbrele n-au chipuri,
Bătăi lungi din vechiul clopot mă trezi din visul care,
Trupurile noastre calde le-acopeream cu nisipuri,
Mărturie fiind noaptea şi luna seducătoare!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de toamnă

Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele,
Adunate-n nopţi cu stele
Din parfum de tuberoze.

Să ne-adoarmă în hipnoze,
Rănile să ni le spele,
Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele.

Licurici ne-aprind veioze
Dacă-mi săruţi dulcea piele,
Construi-vom lotci cu vele
Sub cearşafuri de vâscoze...

Picături din toamne roze...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!