Poezii de Iulia Hasdeu, pagina 5
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca niște unde care, lovindu-se, se sparg
Și sub ușoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează și-n visuri se alină
Și-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum își îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Și-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge și renaște în fiece moment.
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însuflețind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Stele
Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.
Stele ca acestea și pe pământ
Noapte și zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea de iubiri povestesc.
Și stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca și-n imensul cer de azur...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocșan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.O, Doamne!
O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!
Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Nu mă-mpiedica de-a plânge
dacă am darul lacrimei
durerea în plâns o poți înfrânge
și speri ceva în boaba ei.
nu știi că-n plâns de-atâtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu știi că plânsu-i izbăvire
la orice inimă înfrântă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cântă.
când plângi speranța nu te-nfrânge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amicea plânge
dacă am darul lacrimei.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Pe malul lacului Geneva
Tu lac întinzi năframe vii de ape,
Argintul undei pe nomad opal,
Culorile par moi, miresmele pe-aproape
Plutesc înspre cabane peste val.
Din soare stins se cerne prund de aur
Pe lac, în somn talaze dezmierdate,
Curând amurgul cade peste plaur
Și-aprinde ape mov împurpurate.
Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre
Fantome-nfricoșate par în noapte.
Tăcere. Din cascade-voci de umbre,
Și apele-n cădere sună șoapte.
Atunci să vezi minunile fluide
Cum scapără, se-aprind și flacăra e val,
Jeratic dogorind văpăile lichide,
Pe focul stins al zilei, în licăriri pe mal.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu (august 1884), traducere de Monica Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magdalena
Când jalea vântului tomnatic
Prin desfrunziții arbori trece,
Tu te gândești la baluri, doamnă, -
Eu mă gândesc la soba rece...
Când primii fluturi de zăpadă
Plutesc în zarea albicioasă,
Tu te gândești la rochii scumpe -
Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă...
Și când în nopțile de iarnă
Cânți la clavirul tău, visând,
Tu te gândești că ești iubită, -
Eu mă gândesc c-o să mă vând...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată și-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de neliniște
Sunt tânără și viața îmi e atât de dragă;
Privind însă pe morți, ceva de ei mă leagă,
Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.
Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,
Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,
Și în mocnirea vieții eu nu te urăsc, soare!
................................................
Unui copil ca mine, - o, cine poate crede? -
Că sufletu-i lințoliu, chiar dacă nu se vede,
Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,
Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,
C-așteaptă-n nerăbdare durerea-și potoli
C-un dor respins de cer!
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (august 1887), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Iulia Hasdeu, adresa este:
