Poezii de Iulia Mirancea, pagina 8
Te stimez, Milady
Pentru că mă respecți! Simplu, firesc, necondiționat!
Pentru că, niciodată nu m-ai uitat, sfidat, ignorat, respins
și, indiferent cât de excesiv mă abat, uneori,
din drumul meu, tu îmi accepți, nelimitat, crezul!
Pentru că mă cerți când greșesc: tandru, consonant, util!
Pentru că-mi ești alături, oricât m-ar detesta ceilalți
și mă iubești cum sunt și cum aș putea fi
dar îmi primești critica, fără mofturi și prejudecăți!
Pentru că îmi adori calitățile sincer, politicos, credibil!
Pentru că, deși nu mai vreau să fiu acolo unde ești tu,
totuși, mă prețuiești concret, indestructibil,
din toată inima, libertatea, loialitatea, cugetul, credința!
Pentru apetența dreptului tău la permisul de Port-iubire!
Pentru normalitate și speranță! Pentru entuziasm
și abilitatea ta infailibilă, pliabilă, de antrenor distins
al competiției mele solidare și legitime, pe Pământ!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru Alex
dedicație poetului Alex Dospian
Doamne, până acum,
Nu ți-am cerut nimică
Dar mă opresc din drum
Căci am o rugă...! Mică!
Părinte dacă-mi ești
Ochii-i ridic spre tine,
Pe Alex să-l iubești
Mai mult decât pe mine!
rugăciune de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 23 comentarii până acum.Aserțiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu
Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ți-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar și de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ți-este bine?
Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îți pregeți, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ți-este bine?
Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Și-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ți-e bine?
Icoana-n perete, icoana
O mai ții să te-nchini pentru mine?
Cuțitu-ți îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ți-este bine?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscutule bun (dedicație pentru Sir)
Necunoscutule, acum știu cum arăți...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre și piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Și-n cununa din suflet, porți Soare și flori!
Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!
Prietene, știu, cât îi cugeți pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor și-i mângâi în gând!
Ai tenul curat și ți-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte și glasul ți-e tunet,
Drumul ți-e umblet și ți-este umbletul drum...
Prietene bun, stai o clipă... cu mine!
poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație... printre rânduri!
Bântuie-n mine mii de gânduri
La tot ce-a fost cândva, demult...
Citiți-mă, doar printre rânduri:
Cât v-am iubit și... nu de mult!
Prin alte lumi cutreierând
Mi-a fost alean de dumneavoastră...
Regret a fost la mine-n gând
Și-n cugetu-mi... risipa noastră!
Adastă-n mine tot ce am strâns...
Tot ce v-am luat și ce v-am dat,
Silfida-mi ființă mi-e nod de plâns
Și-n dumneavoastră a evadat!
Cât timp avem să ne certăm...
Fără să știm: cum și... de ce?
Dar, printre rânduri... ne iertăm?
Urmașii-or să ne judece?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (26 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-i departe
Mă zărești adeseori
La lumina unei flori?
Eu văd gândul tău de bine
Întregindu-se în mine!
La lumina unei stele
Zâmbind primăverii mele!
Toamna-ți e încă departe
Lasă-i pe cei răi s-o poarte
Lasă-ți inima în măr
De vrei viață-ntr-adevăr!
poezie de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cer am strâns...?...
A mai trecut un an din viața noastră...
S-a mai topit un pas către zenit
Am mai pierdut un Timp și, cine știe...
Cel care va urma, va fi mai bun?
Să ne retragem azi, în propriul cuget...!
Să ne privim prelung în proprii ochi...!
Vom fi lăsat iubire-n urma noastră?!
În brațe, cât-avere am cuprins?
Să cântărim tot aurul din suflet
Să măsurăm cât cer am strâns în gând
Smeriți, să știm: când ușa se va-nchide
Vom fi aleși? În Cer vom fi primiți?
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am numărat fericirea
N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!
N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!
N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Iulia Mirancea, adresa este: