Iulian Lorincz

Pingelele

Duminica
mama îmi cocea dorinţele
într-un cuptor de lut
în liniştea lui
tata punea pingele
unor pantofi
niciodată purtaţi
umbra pendulei
îmi arată colţul ştirbit
din grinda tavanului
într-un târziu
mă trezesc încălţat
pluteam de voie
pe mâna tatălui meu…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
şi viitor
este o reflecţie metaforică
venită din peştera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
şi-n aşternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lepăd de tine

Crezi că dacă îţi cresc aripi
ai să-mi temperezi sprinţara mea inimă?
Biciuieşte-mă
loveşte-mă
fă-mi carnea franjuri
fă-mă să sufăr
aruncă-ţi pătura cuvintelor salinice
peste rănile mele sângerânde
prin stomac
simt numele tău
cum ustură
cum se strecoară
printre dinţi
printre buze
cum strigă draconic
să mă lepăd de tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surescitare

Fără privirea ta
aş fi orb
ai penetrat
smalţul inimii
cu-n abastru marin
surescitându-mi
o madonă
prin retina ochilor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformări

Totul este o transformare perfectă
între viaţă iubire şi moarte
ca un fir de păr căzut
în textura cearşafului nupţial
dansând şerpeşte pe pieptul bărbatului
apetisanta amantă
aparanţele devin focare de adevăr
fluidizate în spectre de lumini
şi-n respiraţia trupului nedormit
pentru o neaşteptată naştere
de tranformare între adevăr
iubire moarte şi viată.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez la o lume fără petec în fund

Ostatic între cer şi pământ
îmi jupoi pielea trupului
cu degetele devenite foarfece
las pieptului raza luminii
să-i defragmenteze ţărâna depusă pe oase
odinioară pline de carne
amestecată cu sânge vâscos şi lut
fluier nebun prin pieţe de voie
etalându-mi dinţii în corsetul coşciugului
pe trotuar trecătorii miraţi
fac semnul crucii cu limba
apoi îşi continuă drumul într-o linişte ştiută numai de ei
gentil salut o groapă tapetată cu piatră
unde uşa este zidită-n tavanul cerului
,, ea este prietena lumii''
îmi spune o voce venită parcă din pătura norilor
numai acolo poţi dormi iepureşte
visând aceea lume
care nu umblă
peticită în fund...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi mărţişorul

Femeile mătură curţile
femeile dau cu aspiratorul
femeile fac dragoste
femeile repară acoperişurile
femeile fac copii
femeile vopsesc gardurile
femeile vin de la munca câmpului
femeile calcă
femeile spală
femeile vin de la supermarketuri
cu poalele pline
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
barbaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotaţie elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colţurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul sufletelor

Iubirea este
ca o partidă de pescuit
un fir întins
care dă să se rupă
atunci când captura
de la capătului firului
se zbate agonic
cu acele înfipte în inimă
mulinezi cu disperare
laşi piedica liberă
te forţezi
din toate încheieturile
transpiri
picioarele-ţi tremură
ca o piftie gelatinoasă
lupţi încrâncenat
atunci când ripostează
ca un cal sălbatic încălecat prima oară
dai fir liber
o oboseşti

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să ţin respiraţia acestei lumi
până când paşii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,

scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini şi enigmatice vise.

În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineţii ale ochilor reci,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!