Iurie Osoianu

Vinovăţie fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Şi nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Şi-ţi cânt vinovăţia ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu străşnicie în peşteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - ştiindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râşnit din orz
Şi-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Şi pentru modestia de-a-mi naşte numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când mă ştiu
discut cu mine însumi
doar în vers
prin mine în decursul vieţii au trecut
volume
dar nedorind "seninul" comunist să-l proslăvesc
am omorât în suflet poezia
şi nu am spus-o nimănui în lume
până mai eri...
de azi
poezia mea va fi antumă.

poezie de Iurie Osoianu (6 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exodul moldovenilor (BBC: Moldova - ţara a cărei populaţie descreşte cel mai rapid din lume)

... Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Pierdute-n albăstrii de bolţi

Vezi moldovenii fug şi fug
De foame, sărăcii şi jug
De comunişti şi procurori
De bruma care cade-n zori

Nefericitul meu popor
Nu mai încape-n ţara lor
De vânzători de Dumnezeu
Adăugat la rest mereu

De secole asemeni chin
N-a fost mai mârşav şi mai fin
În ţara doinelor de dor
Ca musca moldovenii mor...

poezie de Iurie Osoianu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... sufletul meu e o sală pentru oaspeţi aleşi
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii şi de cele lumeşti
cu luciu în ochi şi cu zâmbet pe buze, himeric

inima mea e-nchisoarea la care demult
eşti condamnată de mine - să nu mai ştii moarte
sala cu umbre sentinţa citită tăcut
o sfarmă de colţuri în mii de ecouri deşarte...

poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

. hai ţârişoară, ieşi duminică, alege
între hoţi obişnuiţi şi hoţ în lege
numai că tu ce n-ai face, cum n-ai drege
tot câştigă hoţii hoţului în lege...

hai ţârişoară, ieşi duminică şi spune
cine încă patru ani te va supune
la batjocură şi dură sărăcie
hoţ în lege ori maeştri în hoţie...

hai ţârişoară, ieşi duminică, dă votul
celor care de când eşti îţi muşcă cotul
şi te fură şi te fură şi te fură
de la os la pâinea de la gură...

poezie de Iurie Osoianu (21 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişti...

şi n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -şi vis şi speranţă şi crez
şi stea cu noroc

şi n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spaţiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - şi ape şi aer şi foc
şi linişti mereu...

poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului din mine

Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenuşiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre

Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veşnicia cu versul inocenţei
Aş vrea să fug de tine
În albul glacial
Aş vrea să uit de tine
Pe undele frecvenţei

Sunt speriat de tine
Şi nu mai am păreri
Şi nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când va fi să mor
aş vrea în Maramureş
să-mă-ngropati sub creşte de cristal
şi veşnicia în zăpezi şi lângă iureş
de apă vie
voi ca piedestal...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!