Iurie Osoianu

Cocorii

prin autumnal background rece
prin pâclă muchiei de zori
ca o nălucă lungă trece
triungi de argintii cocori

şi zarea parcă-i veşnicie
oprită-n curgere de zbor
-triungiul de nuanţă vie
dispare-n adâncimi de dor...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
şi îmbrăcat în togă de tribun
şi dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun aşa cum este
că sunt demult nebun şi că iubesc
sfârşitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunţii când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
şi rol de apa şi de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare şi piper

... nu mai am nimic din ce-am avut
nu mai e nimic din câte-au fost
toate sunt un nod ce m-a durut
nodul vieţii mele fără rost

nu mai simt nimic din ce simţeam
nu mai văd nimic din ce-am văzut
singur stau cu mine lângă geam
şi aştept s-aud de n-ai trecut

nu mai cred în nimeni şi nimic
nu mai am iluzii să mai sper
singurul rival şi inamic
sare-i pentru mine. Şi piper...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traista

... s-a stins un soare sus la Polul Nord
şi altul sa aprins la cel de sud
Gulfstream-ul stă ascuns într-un fiord
getari îşi fac de cap pe la Aiud
tot globu-i ca un fulger ingetat
pe marginea de cer cu Caru Mare
şi Dumnezeu în esle iar uitat
la miel promite veşnică schimbare
şi undeva la ceas de taină, sur
pogoară Anul Nou din Caru Mic
un simplu an cu traistă de sejur
şi plină cu cadouri şi nimic...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

... şi zarea înecată -n aur
şi ceru-n albăstrime
sunt doar o boage de tezaur
din tainele sublime

şi clipele ce trec în fugă
şi ani-lumină
sunt doar un sentiment de rugă
inclus în vină...

poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

... azi renasc cu tine, azi pornesc la drum
drumul meu de câine, drumul meu de fum
şi drept călăuză am o stea polară
tristă şi confuză, limpede şi clară

ştiu că pot ajunge dincolo de toate
spaţii pot străpunge, vremuri revărsate
şi mai ştiu- ca tine n-am să pot străbate
drumul meu de câine şi pumnal în spate...

poezie de Iurie Osoianu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te...

fereşte-te de cei ce-ţi cântă difirambe
încrucişate pân-la ultima octavă
de cei care mereu te învelesc în stambe
şi te ridică brusc în cea mai lungă slavă

fereşte-te de cei care admişi aproape
se gudură fără temei pe lângă tine
că dac-ar sta ceva de viu să te îngroape -
un om ar fi şi nicidecum un câine

şi mai fereşte-te de cei cu apa-n gură
cu buzele subţiri şi alcaline
să ştii - te vor lovi pe sub centură
iluziile tale. Dar străine...

poezie de Iurie Osoianu (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt răvăşit de tine
până la buricul degetelor mele
deşi nu ştiu dacă exişti cu-adevărat
sau ochii mei ca două santinele
un nou duşman în preajmă - au depistat

şi dimineţi îneacă oraşul în rutină
şi mă trezesc
şi nu-l pot desluşi
pe-acest al treilea inutil de lângă sine
pe care-l crezi
şi îl aştepţi
că va veni...

şi mă despart de tine
la un colţ de stradă
mult mai tăcut şi mai ursuz ca astă noapte
când sărutându-ţi sânii te aveam de dragă
şi-ţi savuram extazul printre şoapte

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem plecaţi

... suntem plecaţi şi venetici dansează
în felul lor oribil de bizar.
în piaţa care liberă şi trează
a fost numai un sfert de centenar...

aceştia sunt urmaşii celor care
au fost aduşi aici ca santinele
în lagărul perfid de concentrare
zidit direct în pieptul tării mele

aceştia sunt aşa un soi de vată
şi bază celor ce mereu ne fură
o legiune veşnic derivată
din albia trasată de natură

suntem plecaţi şi venetici dansează
un ultim dans, oribil şi bizar
un dans prin care hoţii mei leghează
că tot ce au, noi le-am transmis în dar...

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supernova

dintr-un sistem şi dublu şi ilar
zis Eta Carinae
o stea s-a rupt din calendar
cu pulbere de ploaie

şi ninge trist şi liniştit
cu alb imaculat
o stea ce cade în zenit
şi alta ce-a urcat...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!