Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

John Betjeman

Poezii de John Betjeman, pagina 2

Senex

O, dacă-aș putea supune carnea
Care-mi arde,-ncinsă plită!
Astfel poate că aș vedea carnea
Cum n-am văzut-o încă niciodată–
Și mizeria fericită.

poezie de John Betjeman din Lumini vechi pentru altare noi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Au rămas frunze de-alt an în fagi, tăcerea-i uniformă:
Crengile sunt toate negre, iar gerul e uscat.
În adâncimi mari din adâncimea cea enormă
Clopotele de Paști lărgesc un cer purificat.
O, sunet al bronzului sfințit care urechea-încântă,
Este-al tău acest cântec pe care îngerii îl cântă!?
Îmi umpli inima de bucurie și durere –
Crede! Crede! Dar necredința parte-și cere...
Și,-n pofida faptului că-mi spui că voi muri, biet șoarece,
Nu-mi spui când se va-întâmpla, nici cum și nici de ce.

Surde la cântecul de privighetoare sau canar,
Nepăsătoare trenuri trec prin viață:
Ce nenorociri ne va aduce-acest nou an din calendar
Nouă, celor pe care primăvara astăzi îi răsfață?
Așa cum mănunchiul de spini negri din zăpadă se ivește
Cancerul în mulți din noi de-asemeni, ascuns, crește;
Ușa pofticioasă-a crematoriului plin de fum,
Cu zgomot, se închide pentru unii chiar acum,
Iar clopotele bisericilor parcă bat sporind această

[...] Citește tot

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spitalul de cartier

La capătul grădinii,-între zidurile unui oraș prăfuit, provincial,
O alee de cărămidă duce, prin iarba veștedă înspre-un dud umbros –
Stau sub crengile înnegrite, desfășurate radial,
Adăpostind globulare fructe maronii de-un soare torid și sticlos.
Spaliere de meri și pruni se-încălzeau sub cerul de cristal,
În aer zburau gâze, iar copiii alergau pe pavajul albicios.

La umbra dudului, dincolo de această-încordată strălucire,
Musca domestica ( musca de casă), neatentă-o secundă, s-a rotit
Și-a nimerit în rețeaua lipicioasă, elastică și subțire-a
Păianjenului care-aștepta acolo tăcut, răbdător și liniștit.
S-au ivit de-îndată colți veninoși și picioare păroase trăgând de fire...
Nimeni din grădină n-a remarcat acea dramă,-acel final nefericit.

Spuneți-mi, în ce spital de cartier cu pereți de-un galben bragă
Și cu linoleum pe jos urechile curând or să audă,
Implacabili, pașii infirmierelor lângă carcasa mea bolnavă?
Spuneți-mi, voi geme oare-n ora morții sub cuvertura udă
Sau voi horcăi lipsit de aer, ursuz și fără vlagă,-n
Vreme ce copiii-alergă pe străzi, iar gâzele prin iarba crudă?

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spitalul din cabană

Voi geme-n ora morții pe cuvertura udă
Sau voi horcăi, lipsit de aer, fără vlagă,
Pe când copii și gâze aleargă-n iarba crudă
?

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strada Devonshire, W1

Ușa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianță Edwardian㠖 Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braț
Confirmă. Soția stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă și calmă,
Cu hornurile țintind cerul gri, de oțel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheața, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiți și nemiloși! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Și-așează palma-n palma lui, cum, prostuț și gingaș,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci și doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultimul râs

Am cosit fân sub soarele de vară.
Munca mi-a fost răsplătită bine.
Iar acum, când recoltatul a luat sfârșit,
Și s-a făcut frig în lume și în mine,
Aș dori, drept bonus, un râs cald –
Când, iată,-mi descleștez mâinile și cad.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de John Betjeman, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook