Poezii de Lavinia Elena Niculicea, pagina 2
Fericirea - pasăre măiastră
Doamne,
rostogolește peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ține
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viață și moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălții cuvânt,
să învățăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.
rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Alt) fel de... Viață
Tu ai un fel de... dor
ce mă cufundă-n liniște
când mă privești,
ții soarele-n mine prizonier
și mi se (a)prinde visul de o stea.
Tu ești un fel de... albastru
prin care-mi vorbește cerul
cu rugi de iertare...
Mă apropii de Dumnezeu
precum orbul de lumină...
Tu mi-aduci un fel de... viață
prin care culeg muguri de iubire,
anotimpuri noi se vor naște
ca un copil în zi de sărbătoare
și strig: Inimă, înflorește-n bucurie!
Tu ai, ești, mi-aduci...
Un (alt) fel de... Viață!
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul arab - Le cheval arabe
De la un timp, moartea
vine în galop,
strivește "les belles fleurs",
luând pe șei,
desagi de vise;
noi, oamenii, nu putem
să-i punem căpăstru.
Se aude un nechezat
de temeri aburinde
în amurgul parizian.
O, calule arab,
cu coamele neîngenuncheate
de gloanțe,
încetinește-ți mersul,
să putem să mai vedem
iubirea din ochii copiilor.
Mai stai un ceas,
să putem îmbrățișa
florile - surori
să putem săruta
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lavinia Elena Niculicea, adresa este:
