Liliana Roibu

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi căldura ta, Femeie

Marea-şi sparge valurile de mal,
Ochii se caută neobosiţi ca o furtună,
Suntem buimaci de muzica nopţii
Ce ne-mbată c-o dragoste nebună;
Buzele moi se-ating, sfioase, tăcute,
Trupurile se-aprind din scânteie,
Sentimente de jar agată- un vis,
Cât de frumoasă eşti, Femeie!
Dă-mi căldura ta şi respiraţia de frezii,
Îţi pun la picioare iubirea mea!
Mă înnebuneşte pasiunea arzătoare
Ce creşte-n mine ca floarea de nu mă uita.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două inimi înfocate

Două inimi înfocate
Îşi duc dorul peste ape
Pe corabie purtate
Peste mări învolburate.

Au plecat prin ochi de lună
Prinzând cerului cunună
Cu a aurului soare
Pescuind mărgăritare.

Dorul greu dacând cu ele
Îl presară-n floricele
Cerul plânge-n colţ de lume
Timpul fulger lasă urme.

Blând adie un vânticel
Purtând primăvara în el
Marea de vise se umple
Dragostea sună în temple.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explozia învierii

Mâinile cerului ţes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin gheţarul universului.

Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colţ de pământ zac,
Singuri în dragoste, păşim
Alături de tot ce iubim.

Trupurile înmuguresc în aşternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o nobleţe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.

Explozia învierii capătă strălucire,
Un preţ real în nemurire,
Sudoarea speranţei devine sânge,
Cortegiul de neputinţe înfrânge.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna de gânduri

Păşesc pe tărâmul cuiburilor de şoapte,
mă agăţ de frânghiile lumii, în senină noapte,
scriu cu praful de stele în nuanţele universului,
unesc cerul cu pământul în centrul nevăzutului,
mâna domoală, iscusită, prinde sufletul vântului
contemplu printre gene, la puterea cuvântului,
beau cu foc din nesecata fântână de gânduri,
mintea leapădă în pâlcuri, diafanele falduri,
sădesc lăstare în glastra de la fereastra cerului,
ud cu roua ochilor de alge, rădăcinile visului,
feresc tremurând, a iubirii de mătase voaluri,
aprind felinarul, pierdut pe albastrele valuri.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albi

Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheaţi în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desişul unde stau la pândă lupii,
prin luminişul unde căprioara-şi plimbă puii;
când totul se trezeşte la o nouă viaţă,
gândesc la clipa când mă iei în braţe
tandru, şoptit, fierbinte de dorinţă...
nu! nu te opri, ieşi din rubiniul gând!
cuibăreşte-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucereşte-mi sufletul, ca pe-o redută!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aura destinului

Visele se succed,
iubirea ne cuprinde,
inimi se topesc,
trupuri ard mocnit,
raţiunea se îmbată,
ochii înfocaţi se caută,
cad şiraguri de gânduri,
vorbele adunate din tunet
se prind în lanţul de dorinţe;
sub tălpile desculţe,
firul ierbii crude
pictează destine de smarald,
buzele aprinse de maci
caută roua răsăritului,
sentimentele se adună
în aura destinului.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În salonul inimii de vise

Înflorit-au bobocii bucuriei
În salonul inimii de vise,
Se deschid pe-a harpei melodie,
Înoată prin plânsul apei ucise.

Poema de roze a sfintei iubiri
Se-nalţă în agonie de ploi,
Picurii udă crinii din priviri
Ce-şi lasă parfumul pe buzele moi.

Trupuri se privesc ca luna prin ramuri,
Un tablou de mister ia naştere,
Şoapte de miere tuşesc la geamuri,
Sălbatec se pierd într-o cunoaştere.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sărbătoarea neîmblânzită

Pe o ploaie de albe vise
Îmi scutur trupul de caise;
Peste Oceanul Universului
Farmec în stopi pun versului.

Trec râuri, munţi, păduri
Şi al apelor neştiute guri;
Împinsă de lume în tranşee,
Mă-nvinge luna în clişee.

Ploaia mă răsfaţă cu dorinţa,
Licoarea îmi îmbată neputinţa,
Sosit-a primăvara noastră,
Înfloreşte dragostea în glastră.

Să ne iubim în crude lumi,
Să ne-nălţăm peste culmi;
În sărbătoarea neîmblânzită
Ne adâncim în slova nerostită.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ameţită de iubire

Inima ameţită de dorinţă
Încă, mai bea din pocalul iubirii,
Inroşită de arşiţa verii
Fin, trezeşte amorul, cu credinţă.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!