Poezii de Lorena Craia, pagina 13
La o cramă
la o cramă
un necunoscut rostogolea
un butoi cu melancolie
pe scările pe care urcă
și coboară
vița de vie
nobilă, albastră, obscenă
la intrare
doi copii de cerberi
sorbeau liniștiți măduva
unui pensionar adormit
obscen și nefericit
cu o liră am cumpărat
preșul galben tocit
și i-am cântat
i-am tot cântat
aplecat și-ndurerat
de mama fiului meu
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La teatru
Pornesc pe frânghie, confuză
Și la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,
Până ce gâtul tandru, copt,
Se-ntinde stradă, apoi mal,
Pentru furnicile-n aval,
Crescute-n sare de Nepal.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampa stinge amorțeala
"Iubito, atinge-ți obrazul,
Să simți cum din palmele mele
Topesc dinăuntru-ți necazul,
Punându-l în bolul cu stele.
Nu-mi ești niciodată departe,
Te-aș țese-ntr-o mie de flamuri
Și simt cum din mine faci parte,
Cu trunchi, și cu frunze, și ramuri.
Preumblă-te veșnic prin casă,
Privește-n oglindă, privește
Cum iarna din tine se lasă,
Cum vara din mine te crește...
Te rog să deschizi și cămara
În care-am păstrat necuvinte,
Și-acum, potrivește-ți brățara
Iubirii și-aducerii-aminte."
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda, egreta și sfântul
vocile, păpădiile și zmeii
se înalță dimineața
când roua mișună
pe coapsa ei
spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei
numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul
în timp ce tu
fără voie
vorbești ca prostul
cu peștele lui Noe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de diligenție
gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenjeria săracilor produce sârme
să nu vă mire că trenurile
vorbesc în șoaptă
atunci când transportă girafe
cu urme în jurul gâtului
în mijlocul furtunii
se opresc să ridice un cort
sunt gata de muncă
pentru ouă și șuncă
plătim bilet
circul începe discret
cu o femeie cu barbă rotundă
călare pe o cămilă scundă
ce sandale frumoase
cu barete de sârmă
are clovnul din colț
rezemat de o bârnă
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leto
știi, atunci când tu îmi verzi
capilarele distincte
florădesele dezmierzi
în căciula ta fierbinte
Sena cursă când mă prinde
cu antetele de-o șchioapă
și de-o vinde și de-o vinde
tu bea vin când eu beau apă
Leto, vrei și tu pi seț
într-o margine de ronde
alfabeta unui creț
a sub râs ca la Gioconde
știi, atunci când nu ne verzi
crezul meu și gura stângă
ne scutesc de doi diezi
Leto, vrei și tu să plângă?
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate
libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi
Tata pleacă iarăși la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputința sângelui din ace
nu așa se face!
și m-așez în prag
tremură pădurile de fag
să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig
să-mi răspunzi la prima înserare
draga mea, eu plec
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba asta veche și română
Să iei cuvântul celor ce sunt muți
Și sabia de limba lor s-ascuți,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Și zborul ce-i înduplecă pe corbi,
Să scriem negru-acolo unde-s vii
Și alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.
Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Și taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche și română.
Și-apoi să iei din frații tăi puțin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea dinaintea apocalipsei
Încă aud ecoul vechi și trist
În peștera din munți de ametist,
Acolo unde jaspul se mai coace
Sub iarna învelită de cojoace.
Întinsă pe bezmeticele maluri
Ale pârâului, ce sapă-n valuri-valuri,
Ating cu vârful degetului stâng
Un stalactit cam strâmb și cam nătâng.
Mă-ntreb dacă în casa mea de-acum
Doar liniștea își mai croiește drum;
Pârâul parcă-a stat și meditează
Cu tot cu trupul meu, ce balansează.
Incendiile toate ard mocnit
Pe munții-mpăduriți cu afanit
Și ciutele mă caută-nfierat
La ora-n care ceasul mi-a sunat.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lorena Craia, adresa este:
