Poezii de Lorena Craia, pagina 3
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o noapte
mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus
și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob
ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt
mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o zi
i-am spus așa:
în secunda premergătoare
morții tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat
din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face
mi-a spus așa:
el este capul crucii mele
de metal
să-nchin un pahar
pentru asta
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A imigra goală alături de golemi
toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine știe ce perete
și vândută la licitație
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem
"Noi pentru asta bem!"
ne spune ea
în timp ce își cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care își aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghicește-n cafea
se uită la ceas
și trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această ascultare
Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea serilor de mai
Și tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.
În tropotele mânjilor bălai
Rotea câte o umbră de cocor,
De mama și acum îi este dor
Cum stăruie în prispa dinspre Rai.
Vom pune după sobă asfințit
Și-n urma lui, albinele-nfoiate
Se vor agoniza la nesfârșit,
Până ce vom opri din neoprit,
Pe lângă trei pahare-ndoliate,
Această ascultare ce-am hrănit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde păsări mă îngână
de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poți să cazi
și gâtul sângerând nu te mai doare
același legământ îl faci și azi
cu frunza veștejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi
se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
și poate că pe drumul tău cel nou
te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul absolut
rugăciunea voastră
cuvintele păcătoșilor
luptă pentru pace
pace mânjită cu sânge
pace mânjită cu viață
deținem adevărul absolut
până unul începe să mintă
apoi mințim pe rând
până devine obicei
și adevăr absolut
rugăciunea mea
cuvintele tuturor
mai puțin sfinți
mai puțin aici
mai puțin dincolo
rugăciunea lor
cuvintele unuia singur
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Advocatus diaboli
presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul
bunica torcea lâna mieilor
îndoiți cu apă grea
se așeza în genunchi
și din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă
acum cincizeci de ani
secolul își făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă
dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
se lungesc pașii
când tragi de drum
cu dinții fum
și palme albe
târziu era
eram și eu
și tu, și frunza
umbra ei
copii mureau
muream și eu
și tu, și frunza
și-umbra ei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alhambra în cinci minute
nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aș sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ți-a-ncolăcit artera
vino acasă
vino și lasă
banii pe masă
cât de frumoasă
aș putea să fiu în acest mărăcine
și totuși nu știu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine
nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă
tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru și moale
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lorena Craia, adresa este:
