Poezii de Lorena Craia, pagina 8
De vorbă cu mine
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvățat dorința de a fi
Îmbolnăvirea sinelui de mine.
Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu spirit, eu drumeag printre ruine
Și poate ne zidirea mâinii pline
Va șterge nepăsarea de-a muri.
Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Și prinde-mă-n reverul morții floare,
Ca pe o zi și-o noapte oarecare
Și fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm ușor spre nepăsare...
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-zis
E focul gri de la cenușă,
Acolo zace cartea mea,
Și-n aripa de cărăbușă
Adorm și eu cu tine grea.
Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Și nu se naște, nici nu tace,
Și nu se știe de-i lumesc.
E focul alb, de iepur alb,
Acolo zăcem amândoi
Și în adânc de mușuroi
Suntem aproape-aproape goi.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declin opalin
Mă-ntrebi deseori cine sunt,
Te-ntreb deseori cine ești...
Mai spune-mi, te rog, un cuvânt,
Atunci când privirea ferești.
Prin tine, o urmă-i lăsată
De pașii de prunc, alergând
Pe-o plajă pustie, curată,
Nisipul din noi adunând.
Și luna mi-e soră de sânge,
Și vântul mi-e frate de ploi,
Iar ochiul meu râde sau plânge,
Găsind drumul drept înspre noi.
Și pactul cu noaptea l-aș face,
Să știu că-mi vei fi numai zi,
Dar noaptea pe tine te place
Și rodul din noi va plesni.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degustare leită cu moartea burlescă
În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Și-nlătură brutal orice cutumă.
Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândește-mă cu buza coaptă, grea,
Și degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.
Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Și-apoi să plămădească din pământ
Cireșe-ngenuncheate pe sub gene.
Veneții se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii țipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre molecule încă se mai poate spune ceva
o moleculă s-a întors fericită acasă
după ce a muncit o viață
la ADN-ul unui prost
*
o moleculă s-a schimbat la față
după ce-a trudit o viață
la ADN-ul unui prost
care-ncerca să-și facă rost
*
molecule, molecule
toate zero, toate nule
cântecul suprem al morții
gluma care-a luat proporții
*
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezavuare
l-am ajutat pe Dumnezeu
să se privească-n oglindă
aceasta s-a spart
la fel cum mori pe dinăuntru
când nu îți îndeplinești
destinul
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la rece
ce vară de toamnă e-afară
octombrie
octombrie peste tot
și-un pic de noiembrie pe-alocuri
pe trotuare și-n bălți
și vântul?
și vântul e-nceput de colinde
și plaja?
adună turiștii în snopuri
ciudat
mă trezeam în poveste
septembrie totuși nu este...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavoli în șir indian
în lumea asta subțire și netedă
ca o foaie de calc
leșurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care și diavolii se-nchină
în șir indian
dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee
ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum și de ce îi locuiește
moartea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dogmatica tăcere a copiilor
priviți copiii ăștia cocoșați
cum cară truda unui veac
părinții tac
ori s-au smintit
priviți copiii ăștia verzi
și chinuiți ca poala unui deal
gonit de ape
nu e cal
să ceară cuie în căpăstru
e rândul nostru
să ne tocim
și să murim
de parcă nici nu ne-am născut
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
într-o direcție greșită
priviți copila ghemuită
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lorena Craia, adresa este:
