Lorin Cimponeriu

Poarta cerului

Visat-am odată stele albastre
La geamuri ghirlande şi maci în oglindă
Azi stau treze păsări de foc cu demonul nopţii,
Şoptind să se prindă în hore, la joc
E jocul ielelor la miezul nopţii
Când inorogi beau apa din ploaia de stele
La vale se vede câmpul cu verdeaţă
În cer lutul păsării din piatra de cremene
Puse-n odihnă în pahare şi cupe
Liniştea etajului trei
Viaţa se umple cu iluzia zilei de azi şi de ieri
Când poarta se opreşte să mai bea apă din cer.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că m-am turcit...

Poate că tu crezi că m-am turcit şi am uitat regula dialogului
Nu se poartă în tăcere!
Tratezi prea apatic dragostea
Şi invoci subiectul numai când ai nevoie de el
Află că stelele nu sclipesc fără cerul senin
Cerul ce se reazemă pe bolta cerului
Are o singură frunte răsărită
Preferi să îţi petreci nopţile singură
Singurătatea ce uneori zboară
Şi te îmbată cu realităţi dulci-amare
Am căutat să-ţi trezesc inima ca un vifor
Să te fac copilă inocentă, întristându-mi ochii în fiecare zi
Arătându-ţi un cireş cu flori şi primăvara egală cu vara,
De la apus până la răsărit, unde se cuibăreşte doina şi dorurile
Iar marinarii să se îmbete cu vinuri de nisipuri
Părul ei mirosind a poveste
Tu mi-ai spus mie povestea, cu feţele zarului
Că îngerul are ochii sub piele
Iar miezul nopţii e aproape,
Când ne putem cuprinde în zare ca o zare.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru rădăcini

Hei prietene, mă apucă un dor adânc de poezie
E ceasul când se lasă întunericul peste ţară
Limba de şarpe opreşte ceasornicul din inima românului
Copacii sunt uscaţi în sufletul Eminescului
Gânditorul de la Hamangia limpezeşte ochii lupului alb
Singuraticul solitar din munţii Carpaţi
Floarea de colţ se răsteşte la mine strigându-mi: - Trezeşte-te!
Luciul caprelor negre îşi urcă la deal umbrele pe muntele- Semenic
Am mai cedat o vale, o bucată de pământ roditor
Un bob de grâu, un râu, o râpă, o apă cu nisipuri de aur
La casa aulică a sănătăţii domnilor şi împăraţilor
Horea se rupe pe roată încă o dată, roata se ascunde de timp
Ca un zeu solar- beau vulturii putrezind apa şi sângele
E miezul nopţii, rugăciunile nu îşi au rostul
Intră ologul şi orbul în împărăţia cerurilor
Doamnele nobile poartă centuri de castitate
Către dimineaţă se aşază cuiul în rană la loc
E linişte, se citeşte doina. Săbiile tac în teacă
Începând cu numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem sincerităţii

Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
şi tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, şoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele îşi va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
şi cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naşte în altă piatră
găsesc cuvintele şi ţi le şoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul dimineţii

Dimineaţă!
Culorile soarelui răsărind
Ca un şoim ce caută lumina
Unul se uneşte cu doi,
Umbra cu liniştea frunzelor de trifoi
Urcă spre cer fluturi cu dreptul la zbor şi odihnă
Pusta musteşte de stele ulcioarele
Câmpul despică liniştea
Îşi trece razele prin oglinzi
Duminica, ochii păsării sunt aprinşi
Poteci de lup alb neumblate tot latră la moarte, în noapte
Luciul apei sclipeşte pe spatele unui peşte
Se citeşte aurora ce tot dansează,
Amestecând vraja şi serpii în poartă
Aşteaptă vântul să construiască cântecul mierlei.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dintr-o gară

Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung şi-i seară
Şi din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Şi ninge-n codru,
Paştele iubirii cu florile caisului pribeag.

Mă duc departe şi te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi lumina mea - fiicei mele

Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când priveşte cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi coloraţi
Inimă ce împarte vin şi odihnă
Tu, micuţa mea, eşti sufletul tatii peste ani şi pasărea ce creşte
Cu ochii bogaţi de atâta blândeţe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară postasul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară poştaşul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor, devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pură dimineaţa

Pură dimineaţa
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopţii val
În care se pătrunde liniştea
Caii sunt orbi şi eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfinţind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aş vrea să zbor dar tot se fringe a minţii mele
Aur e talaz se aşterne mare,
Contopindu-şi norul în sfere de lumină pe obraji
Râd şi plâng ca în vechea rânduială
Săgeţi spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!