Poezii de Lorin Cimponeriu, pagina 14
Strălucește toamna bobilor de brumă
Ceru-i limpede și marea tot aceiași ca în povești
Pescarușii aud chemarea inimii ce lacrimează
Poartă salbe licuricii, când prin iarbă se aude trupul tău
Cum trece apa, colorându-se în secunde
Și cum stăm privind apusul,
Răsăritul tot răsare luna - pare o întâmplare
Stelele sunt chipul tău
Tot mă doare o nemișcare între apă și sărut
Chipul tău atât de alb al luminii de început
Se trezesc în flori de cireși
Vântul în mlădițe.
Sumă în zăpadă
Strălucește toamna bobilor de brumă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strângerea de mână
Soarele răsare pe o rază a dimineții
Vorbește cu marea în cuvinte
Doar păsările se aud
Nu mai sunt acele zări cu depărtarea,
Depănând din ploi
Verile-n amurgul obosit de tihnă
Nuferi în galben se coboară-n ape
Stele răsărind au rămas
Lumina cerului senin peste întuneric, strălucind
Nu mai strâns de mână.
Dimineața albă s-a topit în vânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străveche stea, stai cu noi la masă
E ora târzie și poate că am plecat
N-am mai gustat de mult din vraja de gutui
Ne-am pus cocorii undeva pe brațe
Ca să alerge spre a lumii șoaptă
Ce-n umbră se deschide spre lumină
A câta noapte fără lună plină?
Ne risipește în stele curcubeul...
Am încercat să tac, dar timpul tot șoptește
La urechea-ți cum soarele sclipește, arzând pe mare
Cu patimi împletite semnele pictate
De un vrăjitor solomonar, pe frunze se tot înverzesc.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet curat de făclie
Suflet pe ape ce te scalzi în dimineața asta în soare
Toate zonele au venit la izvor
Merg cu tine în leagănul cerului din aripi de păsări
Nemuritori și tineri se aud
Iubirea și gândul senin
Numai la ea erata sthie aprinsă în inima mea
Ființa vie precum lumina din stea
Suflet curat de făclie
Timpul acesta fă-l nemuritor
Sărutarea mea pusă pe tâmple
Din zborul de fluturi ridică un nor senin
Ca sufletul unei păsări din ciuturi și
Hai să închinăm o ideee de zâmbet și soare
Dimineața are brațele deschise pentru ea
Sfărâmând tăcerea din ulcioare
Suflet ce înalță seninul poem.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul
Sufletul nu este decât metafora noastră
Restul timpului fixează lumina foarte încet
Omenirea aparține spiritualității divine
Dumnezeu a creat materia cu spiritul, nu e mort?
Ce nu înțelegem mort e când vedem soarele temporar
El are umbră ca si viața ce nu are moarte.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul de iarbă
Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort și rănile
Sunt calde pe cruci de lemn și cruci de piatră
Vântul își șerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea și luna mea vor deveni mestecăni și vor îngheța,
Vor triumfa nepăsări pereche în colțul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va șterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Și voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te primim cu drag, Moș Nicolae
Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toții
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăsește-n noi
Ce dimineață e aceasta?
În care lumina se regăsește-n noi
Te primim, cu drag, Moș Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranțe
Tu ai obrajii luminați
Și inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moș Nicolae
Moșul nostru din străbuni
Ce-și împarte odată darurile cu noi
Și inima, acea pasăre măiastră în care toți credem.
Te primim cu drag, Moș Nicolae, bogați și săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu și-ar îmblânzi somnul, fără așteptarea bunătății tale.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te țin in brațe, fulg de zăpadă!
Te țin in brațe, fulg de zăpada!
Ninge!
Cu mâinile albe de ger îți mângâi obrajii.
Venim dintr-o ninsoare a albelor stele,
Trenul a plecat din gară, lăsând in spate grijile și suspinul
Trenul s-a oprit în linia inimii tale, în linia inimii mele, într-un crimpei de poem
Ai dormit, am scăpat din mână un fluture a plecat către tine să-ți adie somnul
Brațul meu s-a făcut verde de atâta iubire degetul tau mic de la mîna s-a făcut albastru ca o bucată de cer
Mi-ai deschis ochi ca un înger, plutind într-un negru de lună și de atunci eu te țin în brațe ca pe un fulg de zăpadă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul unui om - poezia
În urmă coama dealului se mai zărea
Ca o flacără a venit îngerul și mi-a zis
Urcă-te pe calul alb
Și du-te însemnasem toate fântânile
Toate păsările cu această aripă de înger
Doar către nord era lumină
O cruce ținută de înger lăsată în zăpată
O zăpadă ionică târzie.
Strig a murit poetul Emil Brumaru și iarna
E tot mai tristă, dar veselă
Vai ce umbre la frontiere
Ce nu mai au timp, nici trup. Adio.
Frate pământul se bucură brut. Ninge!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul aleargă desculț
Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculț
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Și atunci și acum iubirea.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lorin Cimponeriu, adresa este:
