Poezii de Lucian Blaga, pagina 25
Cerească atingere
Ce arătare! Ah, ce lumină!
Stea alb-a căzut în grădină,
necăutată, neașteptată: noroc,
săgeată, floare și foc.
În iarbă înaltă, în mare mătasă,
căzu din a veacului casă.
S-a-ntors, ah, în lume o stea.
Mi-s mânile arse de ea.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnal de toamnă
O voce ieri din adânc s-a-nălțat
amară, amară, amară.
Îngeri mulți murind și-au lăsat
lutul în tară.
Un semn pe subt cer ieri
s-a dat în cercul înșelăciunii.
Apoi spre Saturn au plecat
vântul, lăstunii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-și trăiasca mai departe
în noi
viața netrăita.
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoase mâni
Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi veți ținea odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir,
veți fi ca niște flori,
din care boarea-mprăștie -- polenul.
Și plâng:
veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngheață izvoarele
Îngheață izvoarele, înțepenesc curgătoarele.
Ca cerbii și căprioarele,
ca fiara de pădure, iarna,
sunt cuprins de spaima
că-ngheață izvoarele.
Va amuți în văgăună mugetul.
Că nu-i scăpare - o știi și tu.
Și-o știe tot cugetul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La curțile dorului
Prin vegherile noastre - site de in -
vremea se cerne, și-o pulbere albă
pe tâmple s-asază. Aurorele încă
se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm
o singură oră să ne-mpărtășim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduți și străini.
Oaspeți suntem în tinda noii lumini
la curțile dorului. Cu cerul vecini.
Cu toate că mult mai puțin o să pară.
Așteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri pășind,
și fiicele noastre ieșind
să pună pe frunțile porților laur.
Din când în când câte-o lacrim-apare
și fără durere se-ngroașă pe geană.
Hrănim cu ea
Nu știm ce firavă stea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para ea și-o năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapă, frate, sapă, sapă
Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
și de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele și-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-o-ncet, n-o spune tare
Spune-o încet, n-o spune tare:
Iată aceștia suntem noi.
Cînd e singur fiecare,
Sufletele nu-s în noi.
Stăm alături, eu și tu?
Sufletele noastre sunt în noi,
Cînd suntem doi.
Altfel nu!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierușa
Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfârșitul
cântă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Lucian Blaga, adresa este: