Luminiţa Ignea

* * *

Întâiului meu născut, la ceas aniversar:
Din visuri şi lumină te-am ivit,
Să-mi fii cea mai de preţ comoară,
Îţi mulţumesc că tu m-ai împlinit,
Când mamă m-ai făcut întâia oară.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acaju

într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier şi cânt
în venule de cuvânt
şi-mi ţin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
şi-o trăiam filă cu filă
şi o risipeam în scris
cu nervura unui vis.

o să mă desprind domol
de al zilei peţiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
şi o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ţi se pierdu

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandra, lacrima mea

eu sunt republica feudală în care tu ai crezut când ai format 112,
copile, tu nu ai auzit de Kafka?
o fiară absurdă circulă liber prin mine,
în timp ce sistemul de cuşti, din ce în ce mai larg,
îţi îngustează fiinţa până la dizolvare în
acidul unei generale indiferenţe;

mă intrigă, fireşte, să văd că unii cetăţeni
o iau razna,
că în ciupercăria atent controlată
mai apare câte-o pălărie de şarpe,
cine te-a pus, Alexandra, să încerci pălăria?
tu, Scufiţă a pădurii de uscături,
de ce îmi dai bătăi de cap,
tocmai acum când,

prost moment ţi-ai ales să devii înger,
tu nu ştii că în republica populară îngerii se vând pe tarabe,
că foc de artificii facem
din steaua ta,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii naive

stăteam în mansarda de fildeş, cuminte,
şi remaiam neîncetat cuvinte,
iar îngerul-mi zicea: dă-i înainte
şi nu lua la tunete aminte.

dar inima, frumoasa mea năroadă,
nu i-a ajuns pe geam să vadă
şi gata în amoc să cadă,
a coborât desculţă-n stradă.

întâi i s-a cerut o dijmă, nu prea mare,
ceva aşa, ca taxa de parcare,
pe palma ei de loc sub soare
şi un permis de-acomodare.

a întâlnit un bişniţar în cale,
vindea înfiorări carnale,
iar ea, naivă şi cam bleagă,
pe loc s-a dăruit întreagă.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără de rost

nu mai lupta cu moara de vânt,
vântul umflă azi numai
pânza piratului,
ce dacă se mai scufundă o Atlantidă,
stindardul alienării flutură-a
biruinţă,
nu mai lupta cu moara de vise,
tărâţa se vinde mai bine,
e hrănitoare şi light,
memoria colectivă,
falimentară,
aşteaptă investitorii străini,
plugul ignoranţei
întoarce culturi,
dormi cuminte sub brazdă,
oamenii de gheaţă
nu au timp de discursuri patetice,
nu mai lupta cu moara de apă,
lacrima nu-i mai clinteşte rota
împotmolită-n noroi,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua tatălui

Tată,
altă vară vine,
îmbătrânind dorul de tine.
copil eram când m-ai lăsat
şi singură am învăţat

ce lung e drumul, ce spinos,
până te-aduci ţărnii prinos,
câtă durere poate-ncape
un suflet tăinuit sub pleoape,

că împăcaţi cu viaţa nu-s
acei c-un tată pus prea sus,
ci scormonesc cu ochii zarea,
tot căutându-şi alinarea.

chiar dacă mi-ai rămas mister,
n-am încetat să te mai sper,
te caut încă şi aştept
cuvântul tău cel înţelept.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina din frunză

Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Şi nu fluier după câini,
Fiindcă ştiu că au stăpâni,
Care i-au dresat să muşte;
Nu fluier nici după muşte,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.

Frunză verde fluturi trişti,
Lumea-i plină de-arivişti,
Care au dat ocol şcolii
Şi-acum rod ca nişte molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of şi-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.

Fir-ar mama ei de lume,
Care-şi face noi cutume,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină u(r)zită

la graniţa dintre simţiri
"acum" omoară pe "odată"
şi, vai, comune amintitiri
au reuşit să ne despartă.

timpul eroic a apus,
surpat e mitul, de uzură,
ca o pecingene, de sus,
coboară zgomotoasa ură.

la graniţa dintre fârtaţi
şi conştiinţe inflamate
ne dorm străbunii ne-mpăcaţi
sub hatul sârmelor ghimpate.

istoriile-şi pierd răbdarea
şi gem adânc, de lacrimi ude,
cruci pângărite de-apăsarea
demagogiilor absurde.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden spa

iubirea ta e cataplasma,
ce-mi oblojeşte răni mai vechi,
e ca o scoică ce răstoarnă fantasma
mării în urechi.

supusă-i carnea mea de staza
necruţătorului abis,
iubirea ta e precum raza,
răpune bruma de pe vis.

eram un boţ arid, furiş
rostogolit în mici volute,
pe buze-mi împietrea pieziş
sărutul gesturilor mute.

mă petreceam fără ardenţă,
crezând că doru-i doar un mit,
dar în fragila-mi existenţă
iubirea ta-i un megalit.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!