Magdalena Dorina Suciu

Mereu şi de la capăt

Te iubesc chiar şi atunci când
îţi pui şosete diferite
şi tragi din ţigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiţi niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...

Te iubesc cum iubeşte viaţa
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânţa unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mestecând aceeaşi bucată de cer

Tu nu recunoşti timpul dintre noi,
îl striveşti sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca şi cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...

Secundele bat de acum
în trup de fluture
şi amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeaşi bucată de cer,
până când sufletele ne vor da bineţe
din ochii lui Dumnezeu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul iubirii

În mine
tu eşti o pasăre
ce ară cerul cu aripile,
eşti acel zbor
ce mă umple,
ca un fluier
prin sângele
abia împărtăşit...
Stai rezemat
de inima mea
şi la fiecare bataie
a ei
îi ceri lui Dumnezeu
să nu ne lase
din palme
până ce
ne vom descărna
în miezul iubirii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul sufletului

În fiecare duminică
cafeaua are alt gust,
a merişoare mestecate de înger,
apoi strecurate în ceaşca mea.

O beau, sorbitură cu sorbitură,
strangulându-mi singurătatea
cu cea mai scurtă rugăciune-
aceea în care îi cer lui Dumnezeu
să mă strige pe nume,
atunci când plantează copaci în rai.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcătură de vis

Câteva flori de maci
mi-ai lipit pe coapse,
iar visul
a început să muşte din mine
ca dintr-un măr
căzut din mâinile Evei...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mi-e străin

Aceste locuri nu-mi sunt străine,
aici mi-am ascuns sub pietre
toate întrebările mele
burduşite cu sâmburi.
Mă recunosc tălpile de ceară
şi-mi dau bineţe scrise
pe ciorchinii copţi ai zilei,
iar cineva nevăzut
îmi arată dansul statuilor în ploaie.
Aceste locuri nu-mi sunt străine-
ghem de flacără sunt printre ele.

Mi-am amintit...
Cândva am închis o uşă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă curge

O altă toamnă curge,
iar inima mea
e tot mai plină de păsări,
dar n-am obosit
ducând o parte din cer
în spinare;

în tine am ascuns fereastra
prin care ne furişam goi
să întâmpinăm ploaia,
înainte ca zeii
să-şi spele picioarele în ea;

amintirile noastre
râd atât de frumos
între dinţii uscaţi ai ierbii,
că nu mă mai satur
să cern peste ele
cioburi de vitralii
plesnite de stele...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi

Lacrimile mele
se jucau în podul palmei tale
ca un copil orfan

durerea mă strângea
precum un şarpe
în jurul inimii

abia când am simţit iarba
că îmi creşte pe coapse
am început să învăţ
paşii vieţii

în o altă zi
Dumnezeu m-a îmbrăcat
într-o rochie lila

eram cea mai frumoasă
în umbra mea răstignită...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O limpede fântână...

Eu mă privesc în albele poeme
cum luna în palmele de ape reci
şi simt cum arde-n sânge-o cruce,
ce sfarmă zidul gândurilor seci.

Mi-e iarna asta ca o rugăciune
în care sunt ca un copil plăpând,
săpând în cer o limpede fântână...
Apoi, mi-apare Dumnezeu râzând.

Te văd cum mă aştepţi îngenuncheat
lângă un colţ ce liniştea îngână:
şi-ţi jur, decât să nu te scriu,
mai bine-mi bat piroane în mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!