Magdalena Rus

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti?

A ce miroşi, frumosul meu? A maci?
Dar macii n-au miros.
Pe bune?
Eu simt aşa liniştea lor, când te privesc.
Iar ochii tăi sunt galbeni.
Nu se poate?
Lucesc ca Soarele în miez de vară.
Tu arzi ca focul, ce ai oare?
Iubeşti?
Pe mine?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim

E o nevoie acută în oameni de a iubi,
De a iubi, pe cineva creat de ei.
Tu zici că nu-mi poate fi drag de tine.
De tine, că nu te cunosc.
Dar pe Dumnezeu l-am văzut vreodată?
Vreodată? Şi-l iubim.
Ne îndreptăm spre el la fiecare durere.
Durere, el crează şi totuşi îl iertăm.
Iertăm, iubim, pe Dumnezeu, pe tine
Pe tine, pe el, fără să vă ştim.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Credeam că-s în amurgul vieţii
Când te-am văzut pe tine, şi ţi-am vorbit.
Dar ca oceanul la topirea gheţii,
Fiinţa mea s-a-mpotrivit.

Cămările inimii s-au deschis fără cheie.
Străin m-am simţit, rătăcit.
Voiam să ţip: "Iubesc o femeie!
Şi nu mă mai simt părăsit!".

Dumnezeu mi-a vorbit în graiuri o mie
Şi îngerii lui m-au vegheat,
Dar nu l-am crezut. Blasfemie.
Există! Doar el te-a creat.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea nu-i, sau este, chiar nu stiu,
e prea devreme sau e prea târziu.
Iubirea-i pentru proşti şi pentru sluţi,
noi cei frumoşi, deştepţi, rămânem muţi.

Pe noi ne plac şi florile şi cerul
si ne zâmbesc când apărem pe drum.
Am inţeles demult misterul:
"Iubirea tot ce-atinge, face scrum"

Aşa că iubiţi voi, cei ce n-aveţi tărie,
noi suntem duri, puternici si raţionali.
Innebuniţi voi după poezie,
noi preferăm să rămânem normali.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Ce linişte am, fără tine!
Tăcerea din jur mă apasă.
Iar inima zice: nu-mi pasă.
Şi totuşi.... ceva nu e bine.

Mă simt ca bolnavă. Şi tristă,
Lipseşte dorinta de-a face.
Un trup fără vlagă, ce zace.
Dar nu vreau să ştiu iar de tine.

Secat-a izvorul din mine, cu dor.
Ai fost, nu mai eşti. Doar trecut.
Frumos am crezut că va fi. A durut.
De-acum nu-mi mai pasă, eu zbor

Spre zări mai senine, cu dragoste lină,
Cu cald şi cu pace în suflet şi-n gând.
Va fi ca şi cum n-am ştiut de tine nicicând
Rămâi sănătos. O stea, tu, vei fi, în lumină.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mădălina

E sărbătoare!
Dumnezeu împarte daruri.
Şi pentru că eu îmi pierdusem vederea cu ceva timp în urmă
S-a hotărât să-mi dăruiască lumina.
M-a ajutat să-i pun şi nume,
O numesc Mădălina.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă

Iubesc la tine încruntarea
Şi răul şi furia ta.
Imi place tot, infaţişarea
Şi zgomotul şi liniştea.

Imi spui să plec, că nu-s de tine,
Că n-avem ce să facem amândoi.
Eu aş mai sta, e cald si bine,
Poate găsim ceva şi pentru noi.

Nu trebuie să fie sex, nici mângâiere,
Doar vorbe blânde, gânduri bune.
Că nu e numai corpul o plăcere
Şi sufletele noastre o pot spune.

Nu doar in trupuri e iubire
Si poate-n ele nu-i de fapt defel.
E-n inimi şi-n cuvinte şi-n privire,
Mai lasă-mă un pic cu tine, puţinel.

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele absent

O să-nchid ochii, zic o rugăciune şi dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, eşti mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Şi nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc

Şi patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar aşa eram cu tine, şi nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândeţe.
Tu nu ştii vorbe dulci, doar ură şi furie, rău, tristeţe.

Acum mai uit, ce bine. Nu eşti mereu prezent.
Curând vei fi din viaţa-mi, doar marele absent.
N-o să mai ştiu de tine, cum mult timp n-am ştiut.
Am vrut, tu nu, dar înţeleg... Nu s-a putut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Frumosul meu, azi te-am văzut, nu râde.
Mergeam pe drum cu ochii lăcrimându-mi calea.
Priveam Pământul ce nu se deschide
Ca să mă ia să îmi aline jalea.

Zâmbeai, tu nu faci asta. Mie, oare?
De ce-a vrut Dumnezeu să potrivească
Calea mea, cu drumul drumul tău? Mirare!
Ce bine e să te iubească

Si Cel de Sus şi îngerii. De ai putea si tu s-o faci.
Încerci? Ţi-e greu? Mai bine pleci?
O dată doar. Te uiţi în ochii mei şi taci.
Apropii gura de a mea... Rămâi pe veci.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!