Maria Ciobotariu

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârşituri
mă gândesc când ai plecat,
despărţită de timp,
o umbră într-un asfinţit de soare
un zbor frânt...
şi zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
şi iubirea şoptită din suflet
eşti steaua mea ce mă priveşte
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Frumoasă zi, când soarele răsare

La geamul dincolo de nori,

Unde privirea dorului aşteaptă

Să te cuprindă-n braţele de flori.

Ce dor adânc mi-era de tine

Dulce fericire-a tinereţii,

Zâmbea izvorul lângă mine,

Scăldat în raza dimineţii.

În fericire vom pătrunde

Cu dragostea mult preacurată,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă tăcerea

Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceaţă
şi suntem reci şi goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
şi zâmbetul...
se întoarce acasă.

poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori neateptate

Dedicaţie:
fiicei mele Carmen-Amalia

În ochii tăi
revăd copilăria
cu glasul dulce mă-nfăşori
în privire
simt nemărginirea
cerului albastru din pridvor
mă sperie
ninsorile neaşteptate
când fulgii vor acoperi
potecile umblate
voi respira adânc
parfum de brad
al clipelor târzii
în dimineţile înourate
doar gândul unui vis
se înfiripă
când soarele răsare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume tainică

Din muguri de nori
cad stropi mari de ploaie
iar marea suspină
pe ţărmul uitat de lume
luna măsoară anii
ce stau mărturie uitării
un pescăruş se înalţă în zbor
fremătând din aripi,
sfărâmând secunda de tăcere
o minune tainică mă-nconjoară
se aude murmurul valurilor
ca o blândă alinare
trăim în vibraţia universului
energie născută din darul divin,
esenţa unui crez
prin adierile înserării mă priveşte
luceafărul cu lumina-i vinovată

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul copilăriei

Reflectând la copilărie
în balanţă pun un semn
din viorele, ghiocei şi brânduşe
renasc clipele trăite
în braţele primăverii
înverzită e poiana
freamătă de fluturi şi de păsări
miraculosul soare trimite
buchet de raze multicolore
natura iarăşi renaşte
într-un nou an de viaţă
jur-împrejur e sărbătoare
parfum de pace simt în suflet
mă văd copil,
în satul de lângă Prut
dar, timpul azi e nesfârşit şi nemăsurat
cuprins în dorul meu nespus...

poezie de Maria Ciobotariu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia noastră

Cu ochi de lumină
trecem prin furtuni
ascundem durerea
într-un zâmbet
şi lăcrimăm apoi
la margine de lumi.
Mai arde dorul
în ceas de taină
în vraja nopţii
se risipeşte.
Suntem trecători
pe drumul vieţii,
prietenia ne uneşte.
Scriem versuri
în clipe efemere.
Cuprindem gânduri
cu energii divine,
şi înălţăm cântări
spre orizonturi,
aşteptând senina

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vals

În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu ştiu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăşi să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
şi va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinşi din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc şi abea-mi amintesc
primul vals ameţitor...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsatul zorilor

Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopeşte cu infinitul
liniştea mă strigă
împletind gânduri cu şoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopţii
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veşminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
şi iubiri ascunse în suflete de ghiaţă
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vântului

Îmi şopteşte vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu paşi mărunţi
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculţă şi fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireşii inforiţi
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara şi simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!