Maria-Magdalena Stan

Grota suferinţei

Mârşavă dezamăgire,
cum mă acaparezi în mrejele tale
păşind vicleană pe clapele sufletului meu
înrobit de amintiri.
Mă împuşti cu fulgerele ochilor tăi,
irişii gloanţe sfârtecând oazele mele de lumină,
lăsându-mă să orbecăi
pe meleaguri de dor şi de jale.
Vocea suferinţei îmi urlă
până în străfundul inimii
împroşcându-i cu venin vitraliile purpurii.
Of, iubite,
cum îmbălsămezi sentimentele
şi le conduci pe ultimul drum
cu o grimasă morbidă.
Ghilotina vorbelor tale
îmi sfarmă orizontul speranţei
cu încrâncenare.
Nebun din dragoste,
ascunzi în faldurile vremii şi ale vremurilor

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi potcovesc destinul...

Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu feţele ridate.

Căpăstru-l pun la poale de şleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veşnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.

Arunc pe soare şaua şi cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ţi-l presar în cale să fim din unu, doi.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună pe cărarea sorţii

Când inima-mi tânjea după iubire
Şi credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viaţa mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.

Destinul ne-a purtat în aceeaşi luntre
Pe apele limpezi legănându-ne uşor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldaţi în al dragostei foc mistuitor.

Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunţat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.

Şi-am străbătut ani buni cărarea sorţii
Mângâiaţi de soare sau bătuţi de vânt,
Iubindu-ne cu patos şi la anii bătrâneţii
Îngemănaţi în suflet, în cuget şi-n cuvânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea umbrelor...

Îl văd mereu la colţ de stradă,
Fix la aceeaşi oră, în fiecare zi,
Poartă ochelari fumurii de faţadă,
De privirile oamenilor pentru a se păzi.

Cu bastonul loveşte lespezile gri,
Câinele îl ghidează pe drumuri neştiute,
Şi gândurile încep a i se înnegri,
Când horbecăie pe căi necunoscute.

În lumea umbrelor el este cufundat,
Întunericul coboară îngreunându-i pleoapa,
Sufletul de durere îi este inundat,
Când încearcă, încet, să ocolească groapa.

Umilul câine-i sare-n ajutor,
Îl trage într-o parte pentru a-l salva,
Copiii chicotesc aşteptând la semafor,
Prefăcându-se a nu-l observa.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeţi aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, am înţeles...

Am înţeles, în sfârşit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund şi sufletul mi l-a marcat.

Măicuţa mea îşi plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii şi se uita la ea ca la soare,
Strângea cu braţele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.

Degetele-i intrau în ţărână smulgând buruianul uscat
Şi-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalţa spre cer
În liniştea apăsătoare a acelui loc trist şi auster.

Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-şi cunoască bunica din poze sau din poveşti
Îmi doresc ca mulţi ani de acum înainte de prezenţa mamei să mă fericeşti,
Te rog, Dumnezeule Mare, ţine-o pe măicuţa mea frumoasă şi dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi doresc...

Aceeaşi mâna care mi-a sădit sămânţa de iubire
În sufletul meu liniştit, inocent şi copilăresc,
Mi-a rupt inima-n două fără lecuire
Lăsându-mă cu privirea-n zare să încremenesc.

Aceeaşi voce suavă ce îmi şoptea cuvinte de iubire
Ce străpungea direct fiecare nerv al creierului meu,
M-a biciuit cu vorbe grele fără regret şi fără şovăire
Ce-mi urlă în urechi precum răgnetul unui leu.

Aceleaşi braţe vânjoase ce mă ţineau strâns la pieptul său
În prăpastie m-au împins într-un zbor incomplet,
Mi-au pus ştreangul de gât cu dibacia unui călău
Lăsându-mă să mă zbat într-un ultim spasm discret.

Acelaşi om ce-mi jura iubire viaţa toată şi dincolo de ea
M-a părăsit şi a plecat grăbit la o jună mai voluptoasă,
Convins că va avea soarta tumultoasă ce şi-o dorea
În locul unei poveşti de viaţă prea copilăroasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las, iubite...

Îţi las, iubite, toţi anii tinereţii
Preţuieşte fiecare clipă din ei,
Nu te-ntrista căci povara bătrâneţii
O iau cu mine pe muchie de condei.

Noian de dulci amintiri îţi las, iubite,
Hrăneşte-te cu ele din noapte până-n zi,
Chiar dacă unele din ele sunt cernite
Tu dă-le suflul magic, fă-le să pară vii!

Îţi las banca din parc pe care ne iubeam,
Soarele, luna, marea, ultimul amurg,
Oaza melancoliei în care ne-oglindeam
Făuritori de visuri ghidaţi de Demiurg.

Îţi las felii de suflet în pojghiţe subţiri
Cât să-ţi ajungă pentru viaţa toată,
Mireasma lor să-ţi pătrundă în simţiri
Să vezi ce-nseamnă dragostea adevărată.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sângerează amintirile...

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Încercând să-ţi topească inima de gheaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ţi încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsa
Lanul de grâu la picioare ţi se-ntindea.

Greutăţile ce umerii-ţi apasă te-au vitregit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îţi pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-şi pună pe masă.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoşii scormonind pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieţii
Ai mai prins un trandafir
Şi la vârsta bătrâneţii
Împarţi miere din potir.

Eşti om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te ştiu
Deşi inima-ţi ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieţii ulicioare
Paşii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogăţeai c-un mugur
Când nepoţi ţi-au oferit.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nfăşat măicuţa...

M-a-nfăşat măicuţa în pânze pictate
De pictori cu har pentru-a putea fura
Din talentul lor şi să-mi fac cazemate
Cu tablouri menite sufletele a vibra.

M-a-nfăşat măicuţa în pagini de carte
Din slove să plămădesc dulcele aluat,
Să culeg rodul vieţii împlinite sau deşarte
Din copacul înţelepciunii de toţi lăudat.

M-a-nfăşat măicuţa în straiele omeniei
Să învăţ să-l respect pe semenele meu,
Viaţa să i-o fericesc cu darul bucuriei
Pe acorduri de liră ale profetului Orfeu.

Te-nfăş, măicuţă, căci este rândul meu,
În haine regeşti şi-n tainic cuvânt sfânt,
În toată iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu
Căci meriţi tot ce-i mai bun pe pământ.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!