Poezii de Marian Florentin Ursu, pagina 11
Ecoul secundelor
Încerc să te șterg
din memorie
dar uitarea se prăbușește
în ecoul secundelor
Dealtfel cum pot înțelege
catargele copacii
ori corăbiile bătrânețea?
Iubito,
pleoapele mele se agață
de umerii umbrei tale,
privirea mi se încâlcește
pe aleile pustii
iar arborii au mâini și degete,
de aceea li se veștejesc
toamna veșmintele,
fiindcă
mânecile li se tocesc
până la sânge
de atâta adio!
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri în zigzag
e providențial,
îmi spuneam pe atunci
când viitorul avea un accent mai
puțin grav
decât prezentul,
numele tău rostit,
nu făcea Luna ovală
să cadă din oglindă,
dar trimitea de la nord spre sud
ecouri în zigzag
deșteptând primăvara
ascunsă sub pământ
o lupta începută
o continuă mereu altcineva
se spune,
la fel e și cu iubirea,
stă cineva la pândă
disimulat în umbra trupului tău
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești prea ocupată
tu ești prea ocupată
să observi lucruri mărunte
cum ar fi reverența care o fac
imperceptibil
prin migrena ta de dimineață
tu ești prea ocupată
să vezi cum îți măsor plutirea
în minute
tu ești prea gânditoare
să observi ecoul privirii
în treacătul ploii
tu ești prea ireală
ca să-mi umilești umbra pe asfalt
cu tocurile tale
ascuțite
pătrunzând-o ritmic
subcutanat
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai stau aici
eu nu mai stau aici
o spun cu discernământul
celui părăsit de vrajă
poate nici nu am stat vreodată
am fost doar o altă pană de fluture
fără destin
descriind o parabolă din aduceri aminte
pe aburii unei ferestre
pe pereții odăii
pe o inimă înaltă de copac
eu nu mai sunt aici
în camera alb-albastră
nici tu nu ai fost lângă mine
desenând în întuneric
singurătatea
ai fost doar o altă închipuire
de dragoste
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare din trecut
Prezentul mi-e praf, trecutul cenușă,
Pereții de cretă au nuanțe de gri,
Pe cărți sunt păianjeni care vin pe sub ușă
Afară nu-i noapte, dar nu este nici zi,
Igrasiile desenează hărți pe perete,
Mucegaiuri albastre pe zid se preling,
Am scrisori cenușii prin sertare secrete,
Iar ziua de noapte nu mai pot s-o disting,
Mă târăsc să ajung mai aproape de ușă,
Vreau să ies din cavoul acesta morbid,
Las în urmă un oraș din fum și cenușă,
Iar pașii îmi scrâșnesc prin cenușă arid.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existență ambiguă
mă pregătesc pentru o singurătate lungă
nu sunt omul căruia i-ar fi frică
să vorbească uneori
cu adâncimea fântânilor
cu scorburile copacilor
cu pietrele morilor de vânt
cu părăginirea dintre morminte
cu prăpăstiile
din fiecare om
cred uneori că pot trece prin stratosferă
independent
de voința ambiguă a materiei
sinucigașe
intrinsec trăirilor oamenilor
în duminicile lor vetuste
pot trece de la un abandon la altul
fără ipocrizia absurdă a iertării
păcatelor
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână cu cumpănă
fântâna e veche
de sete rece
adâncă
în noaptea de cremene
luna e palidă
ciutura clatină
oglinda de platină
și
anii în cumpănă
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine pe buze
purtai o brățară de nisip
pe o gleznă
pe cealaltă un sărut
rătăcit
la gât purtai legământul nostru
încuiat într-o pasăre
uneori voiai să te contopești cu frunzele
alteori cu lupii
eu îți urmăream dansul
prin ceața neînțeleasă
și cum te îndreptai spre frig
fără a-mi mai putea recunoaște
umbra privindu-mă în ochi
peste umăr
și atunci când îți mai deschideai
pleoapele albastre să vezi
cum se apropie nordul
de marginea patului
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără relevanță
ce cred nu mai are relevanță
contează numai că ne-am întâlnit
când iubirea trebuia strigată
cu frunzele căzute peste buze
când eu trebuia să te trăiesc
până la prăpastie
și tu trebuia să mă prefaci
în luna unui pârâu
ce am spus nu mai are semnificație
contează doar sărutul săvârșit
visând
doar iarba călcată din dragoste
și cercul acela de foc
care ne strângea unul în altul
de parcă eu eram în tine
sufocat
și tu te sfâșiai
într-o pasăre țipătoare
cu petale galbene
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine
Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuși să mă înveți
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanțe,
Când ți-am zărit pentru prima oară
Ochii albaștri printre cireși,
Am știut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanțe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărți
Cândva planeta la doi,
M-ai învățat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învățat cum ar fi viața
Fără tine...
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marian Florentin Ursu, adresa este:
