Poezii de Marian Florentin Ursu, pagina 3
Freamăte adânci
genele tale calde, lungi chemări
sunt aripi ce așteaptă depărtarea
o zare albastră văd ochii tăi
când păsările strigă-nsingurarea
coapsele tale, freamăte adânci
ascund tăcerea când pe ape treci
o șoaptă mai răzbate dintre stânci
când zorii ne destramă-n spade reci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând răzvrătit
calea aceasta e urcușul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foșnind
de parcă n-aș fi crescut încă din pământ
să-l colind
nu m-a întrebat nimeni
ce-aș fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajiște cu cai tropotind
câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, ca un dat
pare ca un dat,
iubirea,
fierul de sânge înroșit,
trăsnetul ca din senin
în mijlocul lumii,
fulgerul sublim lovind un câmp sterp,
un chip necioplit
într-o zi de iad,
oameni nebuni,
încătușați între patimi
și blesteme,
demoni și îngeri cu săbiile încrucișate
în templul păgân
al Venerei,
flăcări încinse la același brâu al
destinului,
chinul și raiul pe Pământ,
niciodată,
iubirea,
ca un dat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta este întrebarea
aș putea să trăiesc ca și un renegat,
nu cred că mă pot ascunde
decât în propriile idei
democrația este o făcătură monstruoasă
a prezentului,
o cupă de otravă
la masa verde
aș putea fi propriul meu tiran
sau mare democrat,
să vorbesc singur
cu Moise
pe un munte
despre cele zece porunci,
sau cu Prometeu
pe Elbrus
despre populisme,
sau despre foc,
cadoul sublim făcut umanității,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel miez de noapte
Un tren întârziat în miez de noapte
Mă poartă tot mai rar prin locuri unde-am fost
Iluzii tranzitează gări deșarte,
Pe străzi o umbră mai visează fără rost,
O ploaie ancestrală mai străpunge
Cenușa arsă de-amintiri, de plumb și foc,
Nu-i nimeni prin oraș să mai alunge
Un câine vagabond, ce poartă nenoroc,
Mai vin încă odată de departe
Ca să găsesc niște răspunsuri la-ntrebări,
Mai moare o iubire-n miez de noapte,
Și-o umbră beată mai coboară niște scări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul rece al singurătății
și pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătății
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze
cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu viețile și mai repezi
cu veșnicia
și uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni și naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde,
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde,
Și ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu (8 iulie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Peste furtuni și naufragii absolute,
Stăpânitor peste comori ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru-al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde.
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde
Și-ajunge-n orizonturi ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost om
am fost cer și pădurile
împungeau veșnicia
cu coarnele
am fost pajiște și gândurile
tropoteau de mătase
am fost apă și sufletele copacilor
veneau să se-adape
am fost om și iubeam pământul
cu mâinile
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de grafit
ochii mei cenușii
ca două cuvinte
două creioane rotunde
de descriu
inestetic
din amintiri de grafit
două enigme pe o carte târzie
anestezică hârtie
două puncte cardinale
mai încearcă sublim
să te învie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marian Florentin Ursu, adresa este: