Poezii de Marian Florentin Ursu, pagina 31
Voce interioară
adunai gânduri răzlețe
pe care le scriai uneori
pe frunze veline
alteori pe roșeața obrajilor
eu ți le citeam tare
cu vocea mea interioară
și abia așteptam să văd
cum trecem din unul în altul
ca atuncea când tu ai fost
rostită în altă limbă
și eu împăturit în alt cuvânt
ca atuncea când eu te-am vrut plenar
și tu n-ai existat
ca atunci când ai plecat nedeplină
și eu am rămas
neinventat
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptăți efemere
este tributul vicios
al voluptății efemere,
așa sunt himerele,
un capriciu al creației,
cărări înșelătoare,
niște statui de femei încăpățânate
în propria marmură,
nimfe sculptate în valuri,
ne abandonează pe un munte visurile
și ne ard pe rug orgoliile,
ne aruncă spiritul în haosul
neîncrederii
să nu mai știm din ce parte bate apusul
și nici trădarea
și nici pustiul,
nu e nimic,
ne rămân
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea copacilor
de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?
trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.
de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri azurii
trăiam ancorați în tinerețile timpului nostru,
viața părea ușoară,
poate așa și era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puțin
și oamenii chiar se iubeau,
duceam o viață boemă.
cartierul era liniștit,
oamenii prietenoși,
așteptam marile vacanțe, marile iubiri,
iar școala ni se părea o joacă,
duceam o viață boemă.
mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne amețeau cu frumusețea lor.
ne întâlneam la ceaiuri fierbinți,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpe pe dealuri
și totuși a fost vară fierbinte
a fost vară cândva
nu știu dacă ieri s-a sfârșit
sau acum două veacuri
țin minte doar
că amurgul se despletea
nu știu dacă am murit atunci
sau în flăcări
a fost o iubire cândva
toamna se-nvârtea ca o vulpe
pe dealuri
și-o pădure se înroșea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet încrustat
cum ar fi să mă ascund
ca un miez de copac
să arăt lumii scoarța pe dinafară
pe dinăuntru să fiu lemn alb
să pot fi doar eu
la sfârșit
într-un cuib de lună
la rădăcina mărului
să mai pot auzi doar umbra greierului
cântând amnezic
din frunză de brumă
dintr-un fluier de pai
cum ar fi să mă ascund
într-o cochilie
pe dinăuntru vânt
pe dinafară de piatră
să rămân
cu zâmbetul încrustat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zare virgină
era timpul mireselor
veneai dintr-o zare
virgină
ce nu fusese călcată încă
de umbra strâmbă a destinului
de țipăt
ori descântec
de om
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de vultur
Din înălțimi scrutezi tărâmul de legende,
Al munților de piatră, sălbatici, azurii,
Săgeată neagră care se ridică și se pierde,
Dinspre adânci prăpăstii, înspre norii argintii,
Vultur maiestuos, regal, care străbate zarea,
Simbol imperial peste blazoane și pe steag,
Care privește de pe piscuri înghețate marea,
Și floarea albă ridicată pe corăbii la catarg,
Sălașul tău e din granit, pe creasta înghețată,
Iar florile de colț îți scânteiază în priviri,
Și printre pene strălucește bolta înstelată
Și noaptea vin să ți se-nchine prădătoare și stihii,
Privești spre sud de peste stâncile polare,
Pădurile de conifere ți se-aștern ca un covor,
Tu ții o lume necuprinsă în cioc și-n gheare
Și stăpânești peste trecut, prezent și viitor,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor neverosimil
anii aceștia
zbor de o clipă
de un haos
aripi inutile
spre o cădere neverosimilă
perfidă
absolută
în uitare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marian Florentin Ursu, adresa este:
