Marian Hotca

Cugetarea pământului

Pe pământ îşi toarnă luna
Noaptea ca o armonie;
Umbre bântuiesc într-una
Pe-a pământului feerie.

Dorul meu purtat de vânturi
Zboară încet prin depărtări;
Şi-ascultă cu-ale lui gânduri
A pământului cugetări.

Şi-aud ofuri şi suspine
În a pământului lin gând,
Căci de ce şi oare cine
Adus-a răul pe pământ?

Ca un fulger îi străbate
Inima lui cât un munte,
Iar un vânt încet străbate
Prin poienile-i mărunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare

mă depărtez de culoare
mişcând planetele cu saltul în gol
nimeni nu schiţează vreo vorbă printre şuviţele
timpului încâlcit,
doar ecoul şerpuieşte
în sângele sleit
din curcubeu

uneori plouă în vizuini şi noi ciugulim pietre
crezând că am înviat,
dar n-am înviat
umbrele îndesate în placente
strigau cu glas prelung
că învierea se amână şi de data aceasta
pentru încă o săptămână
şi mai bine ar fi să ne naştem singuri şi păcătoşi
pentru această lume

azi am decis să mă nasc şi eu
la căpătâiul ceasului de sare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea curcubeului

Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.

Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roşu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindeşte în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Şi în sfarşit Violet toporaşul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

cuvintele stau prizoniere în oase
izbindu-se unele de altele
ca-ntr-o corabie
uitată în depărtarea amurgului

urlă copitele de ceunuşă
într-un vals şchiopătând plânsul reciclat
memoria zenitului
coboară adânc în pietre
respirând umbrele picioarelor confuze
ce-au luat chipul uitării

azi mi-am dilatat singurătatea
în praful rămas
între miracolele nedesfăcute ale lumii

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

e-o minune şi ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde şi se scurtează
ca un elastic vechi

o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
şi numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

o apă seacă fără lucire
precum ochiul ce n-a văzut lumina niciodată
neagră ca baticul de doliu
se plimbă sângerând
în prelungirea înserării
de abia mai pot să-mi deschid gândul
să văd cum uitarea sfârtecă umbrele de ghimpi

tu eşti Eva care te tânguieşti
orfană de Dumnezeu şi de dorul însetat al muririi
tu stai şi veghezi apele Styxului
pline de cianuri trupeşti
tu porţi între coaste toate blestemele omenirii
tu mănânci şi nu te saturi de întuneric
şi poame grele de plumb

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

sunt o existenţă ambiguă
bulversată de răguşela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esenţiale

aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
şi mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina şi întunericul paşilor

simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite

în această lume suspectă anotimpurile îşi pierd substanţialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat şi cu vremea noastră:
a murit sau meditează viaţa în moartea cuvântului?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

poate mă ascund
doar sub masca unei linişti sfâşiate
în rest arsura razelor de fier
seacă din adâncuri
bătaia cuvintelor

şi curge spaima
la pământ
val după val
să incurce lucrurile
în iţele devenirii

e un ritual
să silabiseşti în golul tău
când lumina
trece mai întâi
prin tot ce e negru

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa şi bobul de grâu

O furnică roşioară
Cu un bob de grâu în coş,
Merge gârbovă la moară
Ajutată doar de-un moş.

Şi ce greu mai este grâul
Pentru-o fiinţ-aşa de mică,
Ah, cât de departe-i râul!
Pentru scumpa mea furnică.

Şi-ajungând la râu odată
La a noastră moară-n sat,
Bobul cel mic de îndată
S-a făcut făină-n sac.

Acum tare bucuroasă
Şi-ncărcată cu făină,
Se întoarce către casă
Furnicuţa gospodină.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţele harnice

A venit iar vremea bună
Şi zăpada s-a topit,
De-au ieşit din văgăună
Furnicuţe la muncit.

Toate caută de zor
Prin grădini şi pe cărare,
Altele strâng din ogor
Câte-un sac plin cu mâncare.

În tufiş, sub rămurele,
Şi-au făcut un muşuroi,
De se laudă-ntre ele:
"Cât e de frumos la noi!"

Multe furnicuţe roşii,
Harnice din cale-afară
Şi-au scos la soare pantofii
Cei mai scumpi, de primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!