Mariana Bendou

Fluturele - gând

Lumină pătrunsă
de praful de Lună,
petale scăldate
în polenul din flori,
le simt pătrunzânde,
intense, în mine
culori şi fiori...

Unite în urmă
de-un creier cuminte,
îşi mişcă în grabă
aripi nevăzute,
străbat tot pământul
şi iute
se vede afară zburând
fluturele gând!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă, du-te!

Ai sosit de prin pustii
Răbdarea să mi-o încerci;
Aduci vise argintii
Şi fiori pe spate, reci...

Nu te plac; du-te departe,
Iarnă, zână colilie!
Laşi în drum flori îngheţate
Şi nămeţi peste câmpie.

La ce-i bun alunecuşul
Dacă port ani mulţi cunună?
Nu mi-e drag nicicum gheţuşul;
Du-te, eu n-am chef de glumă!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi lipseşti

De ce te-ascunzi,
Iubitule,
De mine
În vorbe
Şi-n mesteşugite
Întâmplări?

Nu crezi
Că ar fi
Cu mult mai bine
Să împărtăşim
Iubire
Şi visări?

Eu te-aş ierta
Chiar de-mi greşesti
Doar să rămâi
Alăturea de mine
...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă, dragă

Măicuţă, dragă, nu uita
Durerea mea şi al meu dor
Căci adăpost la vreme rea
Te-ai făcut, Maică, tuturor!

Azi, sufletul îmi zace plâns;
Aripile-i s-au frânt în zbor.
Nici rugăciunea parcă nu-i de ajuns
Nimeni nu-i vine în ajutor.

A pierit glasul; au murit cuvinte;
Durerea, trupul tot l-a amorţit.
Aş vrea să fie totul ca-nainte!
Necazul greu m-a biruit...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împărţi
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-şi face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiţi,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Şi de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi şi de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminţi
Şi de a rămâne aşa, lipiţi!

poezie de Mariana Bendou din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vieţii

Oare
Ce ne-ar putea
Mărturisi
Oglinda vieţii
Dacă ne-am privi
În apele ei
Veşnic tremurânde?
Ce viitor în ea,
De noi,
Se-ascunde?

Dacă trecutul
Ni l-am revedea
Am mai putea
Schimba
Din el ceva?

Căci dincolo
De tot ce-a fost
Şi este

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Bendou din Florile inimii (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfanul

Imens şi greu îmi pare cerul
Ce zilnic îl privesc...
De-aş vrea să rup un petec
Din el să mă-nvelesc.

Îmi e aşa de foame!
M-aş face un greier mic
Şi-aş merge la furnică
Să-mi dea din boabe un pic.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Prietenii, dragă, te-aleg, nu-i alegi;
Deşi pare-a fi doar alegerea ta.
Încerci a-i privi ca pe simpli colegi
Dar ei îţi fac viaţa uşoară sau grea.

Prietenii sunt precum sarea-n bucate
Ai vrea şi n-ai vrea să existi fără ei.
Cu ei te căieşti şi cu ei faci păcate.
Te poartă în braţe de vrei sau nu vrei.

Şi-n tristul final, când te cheamă destinul
Să dai socoteală pentru tot ce-ai făcut
Prietenii sunt cei care-şi varsă veninul
Ori pun câte-o floare pe stratul de lut...

poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

Azi mi-aş dori să fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceţi pe limbă piper, sare
Ca să loviţi cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum să se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viaţă pământească.

La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat şi mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Şi nu mai pot privi în jos.

Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieţii, cald şi lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculatu-m-am in miezul nopţii

Sculatu-m-am in miezul nopţii, Doamne
Să mai slăvesc o dată numele Tău sfânt.
Să mă închin în faţa dragilor icoane,
Plecând genunchii inimii până la pământ.

Ca să mă rog să îmi mai dai şi mâine
Răbdare, sănătate şi izbândă,
Pe masă bunăstare, vin şi pâine,
Să nu mă dai pentru păcate la osândă!

Căci numai Ţie laudă şi-nchinăciune
Ţi se cuvin în orişicare clipă.
Drept mulţumire, îţi aduc o rugăciune
Cu lacrimi, dintr-o inimă smerită.

poezie de Mariana Bendou din Pierdută şi răscumpărată (2010)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!