Mariana Cornea

Stătea lângă femeia pe care o ucisese

mii de femei prin mii de secunde
legate de braţul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de braţul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste şi ură
legate de braţul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-şi pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
şiruri de feţe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziri

eşti forma comestibilă a ierbii
pe care te-am crescut

unde totul se reproduce la nesfârşit
revine dintr-odată

cine înregistrează timpul
alunecă deja prin alt tot

iar tu experimentezi pe cont propriu
poţi ţipa
poţi urla
să fii atins

ţine minte
când ochii văd
atingerea inimii trăieşte cel mai mult

lipindu-te de un zid
te retragi cu frânghia primită

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră fără acoperire

aroganţa ta nu cunoaşte niciodată
nu-şi ia morţii în braţe
nu le bea omorârea cu adevărat
nu le rabdă zilele şi dinţii
ruginiţi de timp
despre nopţi e totdeauna
calmul pustiului şi plăcerea pământului
cât neforma actului final

aroganţa ta
prin care mă împiedic
tunsă scurt ca un soldat în marina militară
vizează depilarea părţilor delicate
aşa
cu majusculă
nu se acceptă plata online

trupuri de femei scuipă originile din viscere
chiar şi pe a ta
bărbat cu vârful liniştit şi cu organul genital tatuat

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde textul se-ncheie

sufeream mereu pentru plăcerea viitoare
sălta şi cobora
întorcându-se în teaca ei ascunsă
părăsea calea
unde murmurul râului medita sub stele
privea înainte
parcă amintindu-şi
cumpăra o altă poveste
din ombilicul adevărului
o piatră de opal
zvon dulce
pentru felul în care ai ştiut
uşor cu degetele

niciun zeu nu va mai fi deasupra
precum nerăbdarea

umbre
fixate în ancorele lor
umezite şi încurcate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!