Mariana Didu

Cum aş vrea să te descânt

sus e cerul,
jos e chinul,
largă e nemărginirea,
doar pustiu-şi face loc
în adânca veşnicie.
ce privelişti,
albe porţi,
cum se mai rotesc in mine
nopţi de lut
amare plângeri,
fulger-iluzoriu sine
doar iertări
în sferele păgâne
morţi şi 'nnobilări fictive
doar minciuni,
plecări pe rând,
multe desfrunziri, iubite
cum aş vrea să te descânt
peste timpuri
peste gând,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit

sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui şi răului
sap neîncetat să aflu izvorul conştiinţei mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumuseţea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi şi nelinişti,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu oboseşte în silinţa sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creaţie
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost şi nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost şi eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dama a la licorn

primul care văzuse un inorog
a fost chiar Adam în gradina edenului.
nimeni nu mai văzuse unicorni
de cateva secole încoace,
îi puteau vedea numai oamenii
virtuoşi şi curaţi la suflet.
când se arată licorna
diavolul dispare, iubite
în pădurea în care trăieşte ea
e doar vară veşnică.
doar un cavaler o poate prinde
şi îmblânzi, doar el
poate captura o forţă cosmică
aflată sub semnul săgetatorului,
reîncarnată într-o fecioară
dama cu licorn este puternică
ca leul -inima cerului-.
este pură, emblema împăratească,
licorna îi pedepseste pe cei vinovaţi
lovindu-i cu cornul

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-ţi mai place?

e doar cântecul de dragoste
al lebedei ce l-am mimat
de pe partiturile nefiinţei
când ştiam foarte bine
că nu se mai moare astăzi
din dragoste, iubite
singura dragoste în care poţi trăi
fără să te minţi că o trăieşti
este în pântecul iubitei.
acolo, nimic nu e îndoielnic,
eşti una cu întregul
nicio umbră sfâşietoare
nu te aleargă,
nicio înserare nu coboară
în copilărie
nici limba clepsidrei de nisip
nu se topeşte-n valuri.
acolo, viaţa ia forma geometrică
a chipului iubirii
se îmbracă în cuvinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmărginire

doar marea copilăriei mele îmi ştia taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după nişte ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensităţi albastre,
doar sămânţa spaimei încolţită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morţii
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din braţele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ea

doar o femeie ştie şi poate face, iubite
doar ea poate dezlega misterele,
nodurile încâlcite ale fiinţei
şi îngriji pacienţii sufletului călător
cu ierburi din grădini miraculoase
şi lega cu lanţuri solide de o stâncă
pe cel care i-a rănit sinea,
cu şarpele ispitei.
doar ea loveşte visul cu bagheta
şi este femeia-şaman care vorbeşte
toate limbile tuturor regnurilor
tămăduind marile treceri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întrebări

nu ni se mai întâmplă
demult ceva esenţial
doar sufocări de viaţă
prea mărginită,
doar întrebări
şi sfâşieri ancestrale,
opţiuni între supunere
şi indignare,
între dezvăluiri
şi tăceri subsidiare,
promiscuităţi sufocante,
nevoi vitale de singurătate
vreau o cameră separată, Doamne
de nebunia acestei lumi larvare
şi debusolate,
apăsări care-mpiedică avânturi,
şi gânduri în spirală,
mii de gânduri,
doar cuvintele au grijă de mine
să nu mor banal,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întrebări

nu ni se mai întâmplă
demult ceva esenţial
doar sufocări de viaţă
prea mărginită,
doar întrebări
şi sfâşieri ancestrale,
opţiuni între supunere
şi indignare,
între dezvăluiri
şi tăceri subsidiare,
promiscuităţi sufocante,
nevoi vitale de singurătate
vreau o cameră separată, Doamne
de nebunia acestei lumi larvare
şi debusolate,
apăsări care-mpiedică avânturi,
şi gânduri în spirală,
mii de gânduri,
doar cuvintele au grijă de mine
să nu mor banal,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea mea mare ce inima cântă

iubito, luasem urma stelei scânteietoare
şi trăiam de-a pururi starea de graţie
hoinăream pe cerul imaginaţiei visătoare
însoţit de himera gloriei înşelătoare.
eram tânăr, iubito şi mă-ntâlnisem cu îngeri
pe cărare, băusem stele din coapse de sâmburi
eram însetat de ninsorile celeste, mi-era drag
un zbor de-a pururi reverberat în larg
şi chemările zborului înalt în spirală.
până când m-am ars în durerea albastră
suferinţa aruncând chipuri străine, iubito
pe bolta mea frumoasă şi focuri curgeau din soare
şi dureroasele ninsori ale femeii imaginare
sculptate în relieful lichid cu o absenţă
şi tu mi-erai inelul ce rotea planetele toate,
şi rană veche fără pricină şi neruşinare sfântă
şi tunel de carne pe os în spirală şi poate
dintre toate, durerea mea mare ce inima cântă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E patria efemeridelor amoruri

de câte femei te-ai mai îndrăgostit, iubite
odinioară, voiai să treci oceanul
şi visul să-ţi astâmperi
doar sufletul, însetat de veşnicia
jocului cu timpul şi cu moartea,
nu şi-a aflat congenerul -suflet,
şi trista inimă-şi continuă neastâmpărul
e fauna bogată, pe apele imaginaţiei
plutesc şi lebede urâte şi lebede frumoase,
ofelii pătimaşe sau dezdemone
rănite în amoruri sau patime trufaşe,
e patria efemeridelor amoruri
şi-a jumătăţilor de suflet, iubite
pe mine, femeia ta cea mai frumoasă
o aşteaptă dragostea acasă.
cutreier clipe, doruri, eternul spirit
mă plimb prin lumea nemiloasă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!