Marilena Tiugan

Instantaneu

înainte de a auzi întrebarea
cuvintele aşteaptă
nici ele nu ştiu
de ce
tremurătoare împreună cu ultima frunză
toamna surâde echivoc
nici eu nu pricep dacă vede ceva sau nu
ştie ea de ce irită până şi capete încoronate
poezia e somată să dea un răspuns
nu blestemă ceea ce îi e de ajutor
în cumpăna dreaptă stă
mereu pierdutul iar visatul
îi zâmbeşte altui timp
să nu strice doamne fereşte clişeul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază

ştie să iubească atât de mult
cât lacurile mările şi oceanele
toate încap în stropitoarea ei
cu ele îţi udă inima
în toate zilele cele bune
şi în cele aride în care conturul cu roşu
desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească

stropeşte cu apă vie
toate desenele
inima ta de copil să-ţi crească printre confeti

nu-ţi va spune nimic despre plâns
gândeşte adesea la începuturi
la visul nedezlegat al misterioaselor îmbrăţişări
ascunse în adâncul pântecului ud de mamă
în aceeaşi respiraţie
în aceleaşi bătăi ale inimilor

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita lucidităţii

toate cuvintele îmi par lucide
sterile strădanii să Îi văd faţa

Cel Fără Chip
un cerc de lumină
deasupra lumii

în zadar trase afară din inimă
în miniatură
greşelile

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea unui vis

totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respiraţia am îmbrăţişat un castan
promiţătoare crengile i s-au deschis braţe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud

somnolentă o castană se răsfaţă
inconştient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis

ţi-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-şi tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în faţa ferestrei
pentru umbra senzaţiei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărm

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se aşază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mişcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip şi piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia orizontului

adevărata poezie este când roşul devine
maci înfloriţi şi căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca şi cum m-ar înţelege

geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă linguşeşte mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam braţul şi gata
eram pregătită s-o ajung

acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă şi adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei ţesut din vise şi himere

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte albă

în izolare albă
marmurei îi place somnul
faţă încremenită
adună tot albul zăpezii
dar ce multe întristări aduce
această respirare isprăvită în
oftatul prelung
odihnindu-se pe cerul sticlos
pe când ochi deschişi gustă tăcerea

cât de aproape stăm de
stele reci din vremi ce-au trecut

cu ecouri calde
în somnul lor tulburat statuile
gânduri răzleţe învie
ninge şi sună a linişte albă
în această oră a cetăţii când
totul pare curat

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul de la fereastră

când ai prins trenul ce aleargă pe nori
grăbeşte-te prinde un loc la fereastră
zâmbeşte respiră adânc
pune-ţi ochelarii de vânt
şopteşte-ţi visele în nourească
ridică-te de pe banchetă dansează
pe nori nu se întâmplă niciun accident

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea şarpelui

înstăpânindu-se pe propria fiinţă
şi nu-i concesie sau slăbiciune
lipite aripi de fluturi insinuând
prea viclean să nu întreţină echivocul
pervertindu-l în reuşită cu coada
ca şi cum gură cu dinţi ar fi
pielea solzoasă de prisos desface

opac în el însuşi fără căinţă
himere nu cunoaşte e un automat
cu trupul gol fuge în labirintul nopţii
haine vechi să îngroape
în adâncul pădurii după ploi

bolnav şi niciodată natural cum
cel în contra Creaţiei să înţeleagă
eul neterminatul cu tot ce e în Sine neterminat
lucrarea şarpelui
regenerând regeneratul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!